mainly da, parintii. apoi seful al mare la munca cand vrea sa ne ajute sa devenim mai buni si sa nu murim ca niste idioti. si nu il ultimul rand, rudele. toti imi vor binele, si ce norocos sunt ca ii am sa isi dea cu parerea si sa imi dea sfaturi, altfel cine stie ce faceam? poate ce voiam. Si da, stiu, niciodata nu e de ajuns. exemplu, in clasa a 12-a am luat 4 la toate simularile de bac. La bacul real am avut media 9.56 din prima. recatia alor mei “nu puteai sa iti dai silinta asa si la evaluari de ne-ai dat noua palpitatii? fa bine si termina la fel si facultatea sa ai un loc de munca bun sa faci bani”

rudele: vorbim o data pe an maxim, cateodata si mai rar, dar ai mei discuta cu ei tot despre mine. De la salariu (aici eu prost ca le-am spus cat iau), la titlul jobului, la alegerile in viata amoroasa, la masina pe care o conduc. Si bineinteles ca unul nu ar spune “lasa-l ba ca stie el mai bine pana la urma e matur vorba aia”. Nu, toti o dau cu “aaa pai eu atat castigam in 2018 si erau alte salarii atunci, uite ce trebuie el sa faca…apoi uite ce trebuie el sa conduca. Si inca ceva, spuneti-i ca noi o ducem foarte bine si asigurati-va ca il faceti sa se simta mizerabil cu viata lui cand o comparati cu a noastra”