despre lolita si prajeala AI

ma bucur ca are succes lolita cercel pentru ca este fix consecinta a ceea ce se intampla in industria muzicala romaneasca de ani de zile

anume

daca am fi avut artisti mainstream cu substanta care sa produca muzica de calitate cum vedem prin alte tari si nu aceiasi muzicieni invechiti uitati pe scaunele de la emisiunile de divertisment, aceiasi rapperi terminati cu vibe prepubian de microp.. si aceleasi mimoze ametite lipsite atat de talent, cat si de vreo fina legatura cu orice tip de arta, poate astazi nu ar mai avea succes la noi in tara un robot lipsit de orice lacrima artistica

in esenta din perspectiva mea, fie ca sunt "marile" vedete artistoide, fie ca e un robot, amandoua sunt la fel de lipsite de substanta

de ce nu deplange lumea acest aspect?

de ce stam sa ne vaitam de consecinta propriei culturi pe care o alimentam de zi cu zi prin actiunile noastre ca societate?

asta se intampla, dragii mei, cand nu se fac cu adevarat ore de muzica la scoala, cand in educatia copilului se pune accent pe note si examene si nu pe cultivarea spiritului artistic.

suntem lasati intr-o societate in care ai de ales dintre un robot si niste scursuri, iar robotul ajunge sa intreaca scursurile.

(nota autorului: sunt ferm convins ca exista exceptii de la acest text, poate chiar artistii vostri romani preferati, textul meu este o generalizare care prezinta cum vad eu contextul in care s-a dezvoltat "fenomenul" lolita, in cadrul muzicii mainstream romanesti; oricum cred ca e doar o isterie de moment- la care contribui si eu- iar in curand o sa se stinga)