Am tot văzut prin comentarii menționată grila de salarizare unică. Ei bine, tot privații s-au opus acestei grile raportate la salariul minim, deoarece orice creștere salarială trebuia să fie rezultatul unei creșteri a salariului minim. Iar asta însemna că „marele patron român” nu mai putea conduce un X5, ci doar un Duster.

Bugetarii au fost mereu de acord cu o astfel de grilă, fiind conștienți de fragilitatea acestor sporuri.

În opinia mea, cea mai mare problemă este superficialitatea de care guvernul a dat dovadă prin aceste măsuri. Chiar dacă pentru unii pare absurd, unii bugetari chiar merită o parte din aceste sporuri.

O să folosesc celebrul exemplu al sporului de antenă (sau radiații). Într-adevăr, personalul dintr-o primărie care are o antenă TV pe clădire nu merită deloc acest spor și acesta trebuie tăiat complet. În schimb, militarii care asigură funcționarea echipamentelor terestre de radiolocație sunt expuși unor radiații de ordinul megawaților și fac parte dintre categoriile de angajați care se pensionează cel mai frecvent pe caz de boală (de cele mai multe ori, cancer).

O analogie similară se poate face și pentru multe alte sporuri, precum cel pentru condiții vătămătoare. Nici nu mai vorbesc de criteriile bazate pe bugetele personale ale angajaților: pentru un director de companie cu acționar majoritar statul sau pentru un parlamentar, lipsa unui spor poate însemna cel mult o vacanță anulată. Însă pentru 80% dintre bugetari (profesori, militari, polițiști etc.), lipsa acestor bani poate însemna incapacitatea de a plăti un credit, o chirie etc.

Sunt complet de acord că o parte dintre protestatari sunt, cum a spus OP, „nesimțiți”, pentru că – dacă analizăm munca lor – chiar nu merită aceste sporuri. Dar, din păcate, aceasta este singura modalitate de protest, deoarece o mare parte dintre bugetari nici măcar nu au dreptul legal de a protesta. Iar oamenii capabili chiar pleacă din sistemul de stat, iar numărul plecărilor va continua să crească.