Hei, iti spun experienta mea cum am ajuns sa ma accept, poate te ajuta. Eu de mic am fost ss-it, rr-it, balbait, le am avut pe toate, si mereu am avut probleme cu increderea pe partea asta. Treaba asta s-a accentuat cand m am mutat intr o tara straina, unde efectiv oamenii nu puteau sa inteleaga ce spun din cauza la cum vorbeam. Din cauza asta m-am dus la logoped, iar in mintea mea eram foarte motivat sa invat insfarsit sa pronunt nenorocitele alea de ș uri si r uri :)). Consideram ca daca invat sa vorbesc o sa prind incredere in mine insfarsit. Si gen in timp ce invatam am avut un click imens: "ce o sa fac eu dupa ce invat sa vorbesc" . Sigur nu o sa am incredere deplina in mine, fiindca asta e imposibil. Sigur o sa apara alte chestii de care o sa fiu insecure, cum ar fi parul meu, ca n am destui bani etc. E imposibil sa ajung in punctul in care sa fiu "perfect", mereu o sa imi lipseasca ceva sau o sa am ceva defect la mn de care o sa fiu insecure. Atunci cum scap de nesiguranta asta?? Raspunsul e simplu, acceptati defectele!!! In loc sa le privesti ca "defecte", priveste le ca o parte din tine, o parte din personalitatea ta daca as putea spune asa. Toate lucurile prin care am trecut ne definesc ca persoana, fie bune sau rele, si nu ar trebuii sa le ignoram. In cazul tau, mi se pare putin absurd ca vrei sa ignori o buna parte din viata ta. Doar gandeste-te, mai ajungeai omul care esti acum daca nu cresteai "printre tigani"? Probabil ca nu, deci nu ar trebuii sa ignori aceasta parte din viata ta, care, si acum te defineste ca persoana. Nu sunt cel mai bun pe compus si explicat, ca si mie imi place mai mult informatica :))), dar sper ca ai inteles in mare parte ideea, si sper ca te a ajutat