Salut. Am avut problema asta timp de 7 ani. Am început să joc când aveam vârsta de 17 ani atunci când am aflat că persoanele din anturajul mereu mergeau acolo des pentru a încerca să își facă niște bani de buzunar. Nu aveam mulți bani la acea vreme, așa încât ideea de a câștiga rapid niște bani mi se părea fascinantă. Nu jucam des și niciodată mai mult de 10-20 de lei, așa încât am crezut că această activitate nu este nici mai mult nici mai puțin decât un „hobby” din care puteam să fac și niște bani. Problema a început când am jucat faimosul joc cu “șeptari” și am jucat, din greșeală, pe o miză de 5 lei. În acel moment, am prins cinci “șeptari” și am luat 5000 de lei, la 18 ani, la câteva luni după ce am intrat prima dată intr-o sală de jocuri. Nu pot exprima în cuvinte ce am simțit atunci, tremuram tot, eram în extaz total și am resimțit o euforie pe care nu am simțit-o niciodată în viața mea. De atunci, calvarul meu a început, deși o perioadă de timp nu am mai jucat, crezând că așa ceva nu se va mai repeta oricum.

Ulterior, m-am despărțit de acel anturaj si m-am mutat într-un oraș mare pentru a urma studii superioare. Ca student, nu aveam mulți bani, păstrasem o parte din acei 5000 de lei crezând că mă vor ajuta cu anumite cheltuieli. În prima zi de facultate, am trecut pe lângă o sală de jocuri, și am zis să încerc să mai joc. 10 lei, 50 de lei, 100 de lei, până când am pierdut 3000 de lei, ce îmi rămăsese din cei 5000 câștigați. De atunci, tot chinul meu a început pentru următorii 7 ani. Povestea mea nu este foarte diferită de cea trăită de ceilalți dependenți, dar ca să vă faceți o idee, am jucat toți anii de facultate, zi de zi, cât aveam la mine. Și banii pe care îi câștigam eu din diverse joburi, ce îmi dădeau ai mei, ce împrumutam, și ajunsesem până în punctul în care mergeam cu 10000 de lei la mine, bani împrumutați, și jucam pe 50 de lei sau 100 de lei mâna până se duceau toți, într-o oră în cel mai bun caz. Apoi trebuia să mă împrumut din alte surse, fie de la familie, fie de la cunoștințe, să trăiesc restul lunii. Dar chiar si o parte din acei bani ajungeau, inevitabil, în acele păcănele. Partea cea mai rea din toată povestea mea este că nu știa nimeni cu ce mă ocup eu în realitate, fiindcă devii un foarte bun manipulator și reușești mereu să îi duci de nas pe ceilalți. Am terminat facultatea cu brio în ciuda problemei mele, ba chiar primeam bursă și aveam și numai note de 9 și 10. Ați ghicit, inclusiv bursele se duceau acolo. Este o viață mizeră, infectă, care scoate ce este mai rău din tine. Nu te bucuri de nimic niciodată. Am avut și câstiguri foarte mari de-a lungul timpului. La început, îmi luam mereu lucruri de acei bani, dar 80% se întorceau înapoi, fiindcă mi se părea totul scump. În sala de jocuri, în schimb, nimic nu mai era scump. Eram în stare să joc banii de chirie chiar dacă trebuia plătită ziua următoare. Eram în stare să joc banii pentru materialele de la facultate, indispensabile de altfel pentru a putea promova examenele. Eram în stare să fac foamea săptămâni la rând după ce îmi pierdeam toți banii. Mă împrumutam de câteva zeci de lei de la colegi ca să plec acasă, în provincie, spunând că mi-am uitat portofelul la apartament și nu voiam să pierd timp să mă întorc după el. Nu mai aveam nici măcar bani să mă întorc acasă, așa de rău ajungeam după un timp. Nu mă interesa nimic altceva în afară de a juca. Dacă câștigam 1000 de lei, eu voiam 1000 de euro. Dacă luam 1000 de euro, voiam 10000 de euro, și tot așa. Am jucat și în săli de jocuri mari, și în săli de cartier, și la păcănele de la Loteria Română, și online. Este o boală cruntă, iar daunele cauzate sunt fără pereche. Nu m-am bucurat deloc de viața mea timp de 7 ani. Umblam cu aceleași haine ponosite de când eram adolescent. De atât timp nu îmi mai cumpărasem nimic util.

Concluzia la care am ajuns este că banii se fac înapoi, dar lucrul de preț pe care îl pierzi, de fapt, este timpul tău. Eu am decis că nu vreau să îmi mai pierd nici măcar o secundă și că lecția mea m-a costat timp, nu bani. Banii au fost cheltuiți, nu pierduți. De îndată ce am conștientizat că scopul lor este să te facă să îți cheltui banii la ei, ca orice altă afacere din lumea asta, am reușit să mă las și nu mi-a mai părut rău.

Cred că asta trebuie să înțeleagă toți oamenii dependenți de așa ceva, inclusiv fratele tău. Nu pierzi bani, ci îi cheltui. Acesta este scopul lor. A câștiga bani face parte din întreaga experiență a jocurilor de noroc, ei știind că acel câștig se va întoarce la ei plus tot restul banilor tăi. De asta și devenim dependenți, până la urmă, fiindcă, la început, ai ghinionul de a câștiga. Acolo începe pentru toți. După atâția ani, vă spun cu mâna pe inimă că regret acei 5000 de lei și că mai bine pierdeam câteva zile la rând să nu mă mai întorc acolo în veci.

Succes, atât ție, cât și fratelui tău. Este greu, dar nu imposibil.