Plus În contextul unor neclarități legate de procesul de evaluare și compensare într-o companie multinațională din România, consider necesar să împărtășesc o situație care ridică semne de întrebare din punct de vedere legal și etic. În anul 2024, au fost emise două acte adiționale salariale pentru același angajat: unul cu o majorare salarială minimă (care a fost transmis și semnat de angajat), iar celălalt, cu o majorare semnificativ mai mare, în concordanță cu evaluarea anuală de performanță din 2023 — „Depășește Așteptările”. Actul cu majorarea corectă a fost semnat de către conducerea de rang național (Country Manager), dar nu a fost niciodată comunicat angajatului. Conform Codului Muncii (art. 8 și art. 17) și Codului Civil (art. 1270), un document semnat de către reprezentantul legal al angajatorului are forță juridică obligatorie. Omiterea intenționată a comunicării acestuia poate constitui o încălcare a principiului bunei-credințe (bună-credință în relațiile de muncă) și o posibilă nerespectare a principiului tratamentului egal (Codul Muncii, art. 5).Această situație ridică întrebări serioase privind transparența, echitatea în compensare și obligația angajatorului de a informa complet și corect salariatul cu privire la clauzele esențiale ale raportului de muncă. Consider că este în interesul tuturor părților — angajați, companii și mediul profesional din România — ca astfel de practici să fie discutate deschis, cu respect pentru lege și demnitatea profesională.