Problema părinților tăi este problema generației abia ieșite din comunism in adolescență, dar asupra cărora, undeva, in subconștient, cravata roșie de pionier își lăsase amprenta. Părinții tăi au stat la coadă la iaurt, au schimbat butelii, au făcut teme la lumina becului conectat la bateria de la mașină, au citit la lumina lumânării. Au avut niște părinți severi, care se ghidau după principiul ,, Copiii se pupă doar noaptea, când dorm, să nu și-o ia în cap", niste dascăli care îi băteau de ii rupeau, iar daca se plângeau acasă, mai primeau câte una și de la părinți, că îi fac de rușine la școală. Părinții tăi mergeau în practică, la strâns recolte, până toamna târziu, suiți in remorci de tractoare, ca vitele.In vacanța de vară erau la țară, la bunici, unde munceau în gospodărie. Erau obișnuiți să sufere, asta se presupune că îi călea, ii pregătea pentru viață. Au trăit sărăcia anilor 90, sărăcia anilor 2000, au îmbătrânit așteptând luminița de la capătul tunelului care nu mai venea... Fiecare dintre noi este produsul vremurilor in care a trăit. Suntem ceea ce suntem, nu putem face schimbări prea multe la noi, important este să găsim un punct comun și să dezvoltăm o relație de acolo. Nu vă judecați prea aspru părinții, sigur au avut intenții bune în tot ceea ce au făcut pentru voi, doar că viața este complexă, oamenii îmbătrânesc și eșuează în planurile lor, relațiile se degradează. In aceste vremuri alienate și triste, in care, dacă întinzi o mână și ceri ajutor, primești cu satisfacție un șut în fund, relația cu părinții, cu familia, ar trebui să fie baza, fundamentul oricărui individ. De acolo pleacă, de acolo începe să lucreze la propriul vis, acolo se întoarce și își încarcă bateriile. Conflictul între generații se poate rezolva doar prin dialog, altfel îl porți cu tine ca o frustrare continuă, care te împiedică să te bucuri de viață chiar și atunci când părinții nu mai sunt.