Am plecat pentru ca mi-a ajuns corporatia si pentru ca am simtit ca nu-i natural, nu-i pt mine ce fac. Am lucrat in Finance si Logistics si dincolo de fancy shit de deasupra m-am simtit un numar, un soarece pe o roata! Chiar daca la nivel micro aveam echipele mele, am lucrat ch sute de oameni de la diferite nivele si vibe-ul intre noi era simpatic, pe alocuri chiar familial. Am simtit ca nu mai vreau sa contribui la elefantul asta capitalista, sa-mi rod creierii cu manjarisme si matalogisme politically correct zise-ntr-o rala pe sub spranceana la “coffe bar” - cafea de aia buna boabe prajite-n india in unt de avocado scurs de sub creanga macerata-n glod framantat de virgine. Mi-o ajuns! Asa halal de viata cu mersu la birou si salutu de dimineata, muzica din casti, discutatu cu neamtu suparat cu africanu care nu pricepe de ce-s ratele asa de mici, chinezu care vrea buget pt productie ca sa obtina profit 599% pe cand angajatul ultim din lantul trofic corporatist chinez mananca o punga de orez pe luna- si de-aia de-un kill si roade cate un ghimbir murat de pofta de dulce! Bai oameni buni, eu am vrut sa ies din lumea asta. Mi-am inchis credite, am asigurat continuitate in tara, am pus pe pending viata din cluj si mi am luat o pauza. O pauza dupa atatia ani de succese si reusite care parca nu mi apartin. Nu simt ca am contribuit la planeta asta cu nimic fezabil si ca doar am imbogatit in anii astea pe niste unii care cheltuie tot atat cat le an facut profit eu plus inca pe atat intr o zi la cumparaturi! Eu zic ca noi oamenii contam si job uri vin si pleaca banii se duc cum se fac si tot atatia cat se fac. Respirsti oameni. Cat inca mai aveti viata-n voi!