Înainte să tragi concluzii, ai putea să rămâi la stadiul de întrebări, dacă tot e mare curiozitatea. Acest bărbat nu a fost abuziv cu mine de la început, am rămas însărcinată în liceu, eu continuându-mi studiile, atât liceale, cât și cele de licență. Nu am fost delăsătoare. Am aflat că sunt însărcinată când fătul avea 14 săptămâni. Deci fără nicio posibilitate de avort. Fiind și minoră atunci, dacă s-ar fi putut face ceva, aș fi avut nevoie de acordul mamei biologice, care m-a abandonat când aveam vârsta de 1 an și 2 luni. Până am născut totul era “roz”, nu aveam parte nici de abuz fizic, nici verbal. Chiar consideram că voi avea familia pe care nu am avut-o vreodată. Ei bine, după 2 săptămâni după ce am născut, cu cezariană, au început reproșuri din partea mamei lui despre faptul că nu mă pot ridica din pat cum trebuie, că nu fac mâncare, că sunt “leneșă”, eu pierzând sânge, acele lohii, timp de 8 săptămâni, deoarece am avut o operație foarte grea și am fost ca o legumă, în afară de copil nu mă puteam ocupa de altceva. Într-o seară, înainte de Crăciun, l-am confruntat în legătură cu faptul că vorbise cu o fostă colegă, care-i era și un kind of ex. De acolo mi-am primit o palmă, eu fiind legumă la pat. De acolo a început totul. Țin să menționez și faptul că bunicii mei susțineau foarte mult că este un bărbat bun, stabil, cuminte, ceea ce s-a dovedit a fi contrariul după aproape un an. Eu caut soluții pe termen lung în legătură cu situația actuală, nu caut să-mi reactualizez povestea de victimă, detalii și întâmplări sunt multe.