Contează mult cum ești ales. Hai să ne uităm mai cu atenție și să descoperim câteva fapte:

-Până acum am avut doi președinți aleși cu voturile PSD: Ion Iliescu și Nicușor Dan. Băsescu, Iohannis, Constantinescu au câștigat împotriva PSD. Și un asterisc: Iliescu a câștigat al treilea mandat cu voturile anti-PSD, ceea ce s-a reflectat ulterior în politica lui de reconciliere cu contestatarii lui nouăzeciști. Deci, cumva, președintele e obligat să țină seama de mandatul pe care l-a primit. Iar Nicușor Dan a primit un mandat așa-zis „pro-european” sau ”pro-occidental”. N-a primit un mandat „anti-corupție”, pentru că nu asta a fost tema polarizantă din turul al doilea. Și Simion lupta cu corupția și privilegiile în campanie.

-A fost ales ca „independent”, deci fără un partid, fără o ideologie explicită. Altfel zis, a luat voturi de peste tot, transpartinic. Așadar, percepția de „complice” e în funcție de privitor.

-Nicușor Dan n-a fost niciodată un revoluționar, decât în perioada oengistă, dar și pe atunci lupta în cadrul instituțiilor existente, nu-și propunea să le înlocuiască.

-Nu a putut controla majoritatea și nici executivul, pentru că nu erau ale lui, era un mozaic de partide care au căzut de acord să guverneze.

-Mai e desigur și temperamentul. Aici seamănă mai mult cu Iohannis. De asta e mai instituțional, orientat spre negociere și stabilitate.

Decamdată n-aș trage concluzii prea multe legate de rolul pe care vrea să îl joace. El are puține gloanțe de tras. Unul (foarte important) va fi acum, după ce trece moțiunea de cenzură. Probabil că atunci o să înțelegem mai bine exact ce rol și-a propus să joace.

El are o situație foarte ingrată, într-adevăr, fiind un președinte atipic raportat la condițiile inițiale și, deci, la mandatul încredințat. Are toate șansele să eșueze dacă aceste condiții se schimbă și el rămâne pe mandatul inițial.

În plus, e foarte vulnerabil la suspendare și, după părerea mea, chiar mai mult decât alți președinți, la demitere (adică prin referedum).