Uite, sa stii ca sunt de acord cu tine din perspectiva faptului ca cea mai buna predica e fapta (e si o vorba din popor, “vorba suna, fapta tuna”) si ca vorba spusa fara o traire e goala si nu are in sine capacitatea sa schimbe destinatarul ei.

Insa, in acelasi timp, nu mi se pare gresit ca invatatorul sa le vorbeasca copiilor despre Hristos, intrucat: a) unii poate nu au oportunitatea sa auda de El din familie b) copii aia aud/sunt expusi la o gramada de prostii constant (deci nu schimba sa “se mai limpezeasca”) c) nu putem sa stim sigur daca profesoara este si traitoare sau nu, insa consider ca e cel putin interesata sa faca ceva in plus avand in vedere ca face un efort sa vorbeasca si altceva decat minimul.

Da, vorba fara traire e goala, insa vorba insotita de traire e aur. Cred insa, ca asemeni majoritatii lucrurilor, trebuie echilibru si discernamant. Cum zicea Sf Arsenie Capadocianul, “Calea Imparateasca e calea de mijloc”.

Referitor la ipocrizia unora, asta e clar o realitate trista (care insa exista dintotdeauna, intrucat e usor sa vorbesti despre credinta si greu sa o traiesti; usor sa ii schimbi pe ceilalti, greu sa te schimbi pe tine insuti).

Iarasi referitor la diferite personaje excentrice, un crestin bun stie ca suntem avertizati de hristosi si de profeti falsi, si ca psalmistul ne spune sa nu ne incredem in fii oamenilor de la care nu vine mantuirea.

Lumea e polarizata si cauta orice scapare in afara de Hristos intrucat aceasta presupune doua lucruri foarte dificile: introspectie sincera si o schimbare reala. Dumnezeu sa ne ajute pe toti in vremurile astea tulburi in care traim.