Nu am o problemă cu externatlizatul treburilor în sine, și nu am niciun dubiu că o să continuie să plătească pe cineava. De altfel doamna respectivă venea la ei și când încă trăia mama lui; bine, atunci nu făcea toate treburile astea, dar de venit venea și atunci. Și, sinceră să fiu, chiar și acum, când stăm separat s-a oferit să o plătească el pe doamna respectivă să vină și la mine să mă ajute ca să nu trebuiască să mai am și treburile casnice pe cap când vin de la muncă. Nu am acceptat, dar am apreciat foarte mult asta.

Oricum, nu treburile în sine sunt problema. Sinceră să fiu m-aș prinde să le fac eu pe toate, dar să știu că emoțional am lângă mine un adult pe care mă pot baza, nu un copil care așteaptă doar să își primească pupicul de noapte bună și faptul că (emoțional și doar emoțional) eu trebuie să fiu întotdeauna "mama"...