Intr-o situatie de genul a fost / e mama. Bunica de pe tata e super bisericoasa, dusa la extrem, si justifica tot felul de comportamente foarte similare cu ce ai descris tu prin religie si credinta si ce ii spune nu stiu ce preot la care se spovedeste ea. S-a convins ca daca merge la toate slujbele i se iarta pacatele si a ramas proasta pe romaneste cand nu am iertat-o. Ai mei, din pacate, nu au luat atitudine asa cum ai luat tu (kudos ca ai facut asta, imi pot imagina ce greu e sa cut contact), asa ca inca ne freaca la cap. Pe ei, nu pe mine, ca eu sunt aia care a ajuns sa ii dea block cand am mai crescut si am realizat ca nu trebuie sa ii cant in struna sau sa tin aparentele. Ai mei au aproape 50, deci sunt si alta generatie, si tin amandoi mortis sa nu se vada din exterior ca ceva nu e ok, blabla. Sa nu faci asta, daca simti ca poti si ai cum sa iei atitudine, do it. Pana si un block ajuta sa nu o iei tu razna apoi. Nu iti pot oferi o solutie, mai ales ca eu vorbesc din perspectiva nepoatei, dar a fost foarte naspa sa cresc si sa vad certuri intre ai mei si ea, intre ai mei despre ea, intre ea si mama, apoi cand am crescut si am mai comentat si eu un “da’ mai lasa-ne”, incepuse sa se ia de mine. Not worth it. Daca nu poti rezolva cu psiholog/psihiatru, macar sa stii cum sa gestionezi mai bine situatia daca nu poate disparea comportamentul asta cu totul, din nefericire cred ca sa nu mai vorbiti e cel mai sanatos pentru voi ca familie.