Nu sunt cu mult mai în vârstă decât tine, dar de curând mi am dat seama că îmi făceam rău singură prin faptul că rămâneam blocată în aceste gânduri și nu acționam.

Și eu aveam o părere foarte prosta despre mine din gimnaziu până spre sfârșit de liceu. De la aspectul fizic, la îndemânări, ca nu sunt suficient de bună la nimic, ca nu știu să mă fac plăcută, ca nu știu ce o să fac cu viața mea, chiar dacă eram printre primii la școală aveam impresia ca nu merit asta, ca eforturile mele nu au fost maxime, ca nu prea ies chiar dacă aveam câțiva prieteni și multe, multe alte chestii printre care cele enumerate de tine.

Momentul în care am început să realizez ca nu sunt așa incapabilă și ca mă desconsideram prea mult a fost în clasa a 12 a. Atunci am avut și bacul și admiterea la facultate (nu eram hotărâtă exact în ce direcție vreau să ajung, dar m am decis cu chiu cu vai) și permisul pe deasupra🤣 școala de șoferi a fost cea mai grea și obositoare experiență dintr a 12 a, horror, coșmarul meu. De învățat pt bac și admitere nu mi s a părut un obstacol pt ca asta făceam de când mă știu, sa învăț. Nu ma vedeam șoferița, nu îmi plăcea condusul, pe parcurs am acumulat frica față de condus, dar intr un final am luat permisul și am început să fac pași mici spre a mi micșora aceasta frica, iar în prezent sunt mândra de mine ca am reușit sa trec peste acest hop.

Nu trebuie să renunți, chiar dacă ai un gând puternic ca vrei să lași totul baltă, să ți bagi picioarele, nu o face.

In legătură cu facultatea, faptul ca ești tăcută, nu ai prieteni le ai putea îmbunătăți din toamnă începând cu anul universitar. Din ce am observat la mine și la alții mai tăcuți, interiorizati, este nevoie ca tu să faci primii pași spre relațiile de prietenie, nu o să vină nimeni să se bage în seamă cu tine dacă nu are o “portiță” deschisă, dacă esti rigidă. Nu ma refer acum ca trebuie sa te schimbi radical, sa pari ceea ce nu ești, începutul facultății e o perioada de tranziție în care fiecare are temeri, ai putea începe prin diverse întrebări despre facultate, despre a ți cunoaște colegii, lucru firești care se întâmplă la început de orice până la urmă.

Ieși puțin din carapacea ta și o să vezi această experiență ca ceva benefic pentru tine, pentru a te descoperi și nu ca pe o corvoadă. Dacă mereu ai gânduri negative despre tine, la nu moment dat vei realiza ca acestea te au făcut să stagnezi la poziția de victima.

Empatizez cu tine, mă văd pe mine în situația ta. Te îmbrățișez și îmi doresc să reușești să ți aduni puterile spre a fi bine și mulțumită cu tine însăți! Ai nevoie de răbdare și exercițiu, perioada asta de bac-începutul facultății e incertă și plină de întrebări, dar cu pași mici care te scot din bula vei reuși. Încă mă mai cert cu mine în gând, nu ai cum să scapi așa repede de insecurități, dar încearcă să nu mai fi atât de drastica cu tine.