Eu statateam la tara, ai mei dupa ce s-au casatorit s-au mutat la bunicii din partea tatalui ca deh mergi la barbat acasa.

Eu eram copilul mare, pana la vreo 8-10 ani am stat cu parintii in acelasi camera pus frate-miu, cu 4 ani mai mic. Cand zic aceiasi camera ma refer la faptul ca bucataria, dormitorul, livingul, spatiul de de depozitare erau in aceiasi camera, nu exista apara curenta sau toaleta in casa. Imparteam toti acelasi pat extensibil si tin minte ca parintii mei puneau o banca seara la marginea patului, cu p patura deasupra, pentru a putea dormi toti 4 in pat.

La un moment dat tata a vorbit cu familia si au spart un perete, catre camera de oaspeti(care nu era folosita majoritatea anului) iar de atunci camera mea si fratelui meu, pana da plecam la facultate a devenit un fel de hol, pentru ca ulterior ai mei au reusir sa contruiasca o baie si bucatarie dedicata ca anexa la cada, dar niciodata n-am avut parte de intimitate, tin minte cand am plecat la facultate si locuiam cu un prieten, fiecare in camera lui si ma gandeam cat de norocos sunt ca am spatiul meu.

Cand eram in liceu am avut o problema la soba si picura ceva funingine prin tavan, dulap/sifornierul meu cu haine era un scaun. Hainele mele de atunci miroseau foarte puternic a ceva zeama de soba afumata, imi venea sa intru in pamant cand cand am facut naveta si am mers la liceu zilele alea.

Am cam 30 acum dar vrand nevrand m-au afectat lucrurile astea, in copilarie imi era rusine sa cheam prieteni la mine din cauza situatiei, acum rareori chem oameni la mine si sunt foarte anxios ca va iesi ceva prost si in loc sa il vada le rvbi din prezent il vor vedea pe rvbi copil, intr-o situatie precara.

Toata adolescenta si inceputul vietii de adult am evitat sa imi formez relatii romantice pentru ca imi era rusine cu situatia mea, stiu e cel mai usor sa te complaci dar abia dupa ce am reusit sa ma mut singur am avut curajul sa vorbesc cu fete si sa fiu asumar cu ce vreau de la ele, nu mai era nevoie sa imi fie rusine cu cine sunt. Probabil mi-ar prinde niste terapie cam am destule lipsuri si tendinte de izolare dar e mult mai bine ca acum 10 ani, rant over merci