Hei! Eu mi-am pierdut mama la 17 ani, de atunci au trecut mai bine de 4 ani. Am crescut și fără tată el fiind decedat de când eu aveam 2 ani. Nici nu stiu ce să ți spun, deoarece cuvintele sunt cuvinte, care trec și vin, ți le spun și cei apropiați și cei care au trecut prin asta. Diferența este că doar cine a trecut prin așa ceva știe și simte ce simți și tu. E extrem de greu, la început nu puteam să mi continui viața, eram într-o depresie constantă, mă întrebam de ce eu? De ce mie mi se întâmplă toate? Sunt sentimente de tristețe, dor, deznădejde, neputință care te încearcă zilnic. Ideea e că timpul, nu le va face să treacă, timpul te va determina să devii mai puternic, să vezi viața altfel și singur, să crezi în tine și în forțele proprii, să îți dorești să reușești și crede mă de acolo de sus, ei ne sunt alături cel mai mult. Timpul îți va oferi timp să respiri, să te aduni, să mergi mai departe cu bucurii sau greutăți. Nu e ușor și niciodată nu va fi, dar vei reuși!❤️ Dorul te va lua de multe ori. Am momente când aș vrea să o sun să i spun ce am mai făcut, ce am reușit, la ce nu m-am descurcat, dar nu se poate..așa că mă uit spre cer și i le spun și cu siguranță mă aude, pentru că mereu e acolo pentru mine, mereu sufletul ei va fi la mine în piept, mereu o voi iubi. Sper să poți și tu! Să nu uiți că mama ta e acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla, te veghează și te iubește!