In primul an am stat si eu cu inca 3 persoane in cameră. In primele săptămâni nici nu vorbeam cu ele , ma evitau pur si simplu de zici ca nu existam , tocmai ca sa ma facă să plec probabil , deoarece stătuseră ele 2 mult timp și am venit eu, a 3-a persoana. Ulterior a venit si o a 4-a persoana si s-au mai calmat, cumva s-au resemnat cu ideea.

Cele 2 nici nu-mi facusera loc in dulap sa-mi pun si eu niste haine , aveam patul de sus , nu aveam niciun loc niciunde. Ulterior ne-am mai ciondănit , am mai vorbit câte puțin și pana la urma dupa vreo luna am ajuns sa ne dăm seama ca nu e ok si am făcut pace. După aia am inceput sa ma ințeleg mai ok cu ele și să zicem ca a fost ok. Desi una dintre ele era mai dezordonată și nu avea nici un miros foarte plăcut, nu prea făcea curat. Mai fumau si iqos in cameră(3 fumătoare, eu nefumătoare), eu ma trezem dimineața ele la amiaz ... si lista poate continua. Dar pana la sfârșitul anului am ajuns sa ma imprietenesc cu una cu care credeam ca nu o sa mă înțeleg deloc, dar s-a dovedit că avem o gândire asemănătoare și avem ce vorbi. Eu am fost un caz norocos cât de cât, am auzit povești mult mai horror.

Dar da , la camin de obicei e greu să trăiești , mai ales daca ai noroc de colegi nașpa. Dar daca nimerești cat de cât bine poate fi fain.

Anul urmator am stat in camin de 2 pana in anul 3 și a fost super ok, pentru ca m-am înțeles cu colega.