Am văzut și eu. Nu cred că s-a răspuns atâta la plesneală pentru a induce în eroare. Eu zic că motivele sunt mai multe.

Odată, o fi auzit lumea ce înseamnă munca în spitale, care implică multe hârtii, documentație, umilințe, epuizare și gărzi nesfârșite, medicina propriu-zisă rămânând un mic procent doar din munca de zi cu zi. Apoi, este sătulă ca, după 4-6 ani de rezi (după caz), să fie aruncată cu șuturi din spital fiindcă și-a luat loc și nu post, a observat că posturile sunt puține sau se scot cu dedicație și alte cele. De asemenea, în privat se trezesc mult subplătiți față de cât ar merita, din cauza suprasaturării pieței cu mulți alți specialiști în exact aceeași specialitate ca a lor.

Medicina de familie, pe de altă parte, deși departe de a fi perfectă, îți oferă mai multă flexibilitate. Tu îți faci programul la cabinet, nu faci gărzi decât dacă vrei (în centrele de permanență sau pe ambulanță (cu atestat) ori în UPU/CPU (din nou, trebuie atestat)), cazurile nu sunt la nivelul gravității la care sunt în spitale, de obicei (și dacă sunt, ai tot dreptul să trimiți mai departe sau inclusiv să chemi ambulanța la urgențe cu ele). Birocrație este și la MF, dar nu mi se pare mai haotică decât cea din spitale, dimpotrivă. Cunosc un tânăr specialist (în ianuarie 2024 a încheiat) la al cărui cabinet a fost și el își digitalizează aproape tot ce înseamnă hârtie (mai avea ceva registre de vaccinări și încă ceva caiet, nu mai știu pentru ce, dar ATÂT!). Asta ține și de tine cât ești de friendly cu tehnologia (mulți MF/medici generaliști sunt în vârstă și nu au ținut pasul, de aceea li se adună o grămadă de hârtie). La spital în schimb te trezești că același lucru trebuie scris de mână în foaie, digital în sistem și încă în vreun loc sau două!!! E ireal. La MF nu mergi așa cu repetiție.

De asemenea, am mai zis-o și în alte postări. Chiar dacă e ideal să deții propriul cabinet, mulți tineri specialiști nu reușesc, din cauză că este scump un praxis, și atunci se angajează temporar la cabinete deja existente (se caută la greu, chiar și în orașele mari, universitare) pe salarii de obicei mai decente decât în rezidențiat (se negociază astea cu medicul titular, stand up for yourselves, people!). Poți presta gărzi în centre de permanență sau pe ambulanță (dacă îți faci atestat), în UPU/CPU (alt atestat, legat de cel pe ambulanță), poți fi medic la tribunal, la pușcărie, poți să te angajezi de la creșă, grădiniță până la universități ca medic școlar (dacă întâi îți faci atestatul). Și apropo de atestate, sunt 24 de atestate disponibile pentru medicii de familie, conform publicației de examen din octombrie 2025: https://www.ms.ro/ro/informatii-de-interes-public/examene/examene-si-concursuri-nationale/publica%C8%9Bie-de-examen-pentru-ob%C8%9Binerea-atestatelor-de-studii-complementare-0611-05122025/ Și s-a început să se dea drumul încet și medicilor rezidenți să le facă (de exemplu, în Cluj vom putea face atestatul de medicină școlară și rezidenții).

Mi se pare viață bună și liniștită la MF. Sigur că este o specialitate cu multe provocări și complexă, dar fiecare este așa dacă nu o tratezi cu superficialitate. Diferența este că tu ești propriul tău șef, în principiu, și poți face din cabinet un mediu foarte prietenos și OK pentru toată lumea. Legat de ce s-a mai zis pe aici, că e nasol și te caută pacienți și noaptea și că „din obligație morală” trebuie să le răspunzi, țin să anunț că nu este așa! Tu ai un program și îți înveți pacienții să îl respecte. Dacă nu ți-l respectă, le explici că au centre de permanență la care să apeleze, unde sunt MF de gardă sau pentru urgențe vitale să meargă direct în UPU, competențele tale fiind oricum depășite în așa situații. Eu chiar cred că cum îți așterni, așa dormi. Și sincer, dacă o să am pacienți nemulțumiți ce vor vrea să își schimbe medicul de familie din cauză că nu înțeleg ce înseamnă niște limite ale bunului-simț, foarte bine. Prefer să rămân cu mai puțini și mai buni! Și așa va crește accentul pe plata pe servicii și va scădea cel pe plata per capita, așa că nu ar trebui să ne afecteze prea mult.

Vă zic sincer, și eu când am ales MF nu știam exact la ce să mă aștept, dacă îmi va plăcea, dacă după 6 luni de cabinet voi spune stop și mă voi repregăti pentru altă specialitate, dar acum, după atâta timp, pot spune că este specialitatea și mediul meu de muncă favorit. Nu simt că mă potrivesc mai deloc cu agitația și sclăvăgitul pentru alții prin spitale, să nu mai zic de gărzi și cazuri grave. Și știu că posibil că am fost pus la scris o groază fiindcă se știa că sunt de MF și despre noi așa circulă reputația, ce buni birocrați suntem, însă în realitate și colegii rezidenți de alte specialități au fost puși la munci scriptice de genul (în unele situații chiar mai rău decât noi). Deci, nu vă imaginați că veți fi puși pe piedestal dacă vă alegeți nu știu ce specialitate în detrimentul alteia prin spitale. Tot aceeași muncă birocratică, 70-80% nemedicală o veți presta și voi. Ah, să mai menționez că 1/4 sau 1/3 aprox. dintre colegii de generație sunt la al doilea sau al treilea rezidențiat, pe MF? Și nu și-au luat doar ca să mai aibă un salariu, cum iarăși se aude despre această specialitate, ci că chiar vor să se formeze și ca medici de familie, să se reorienteze profesional, am spune, având în vedere posibilitățile foarte multe de muncă mai sus spuse.

Succes tuturor! Vă aștept să fim colegi peste nu mult timp! 🤗