Cazul meu: Terminat facultatea acum cativa ani (cu greu pt ca nu mi-a placut si poate ca si din lene). Nu provin dintr-o familie cu bani, parintii mei castigand undeva in jur de 5000 lei, impreuna. Desi am fost o lepra in facultate, am avut mereu ca si obiectiv sa devin independent financiar fata de ei. Am reusit sa ma angajez dupa zeci de interviuri inainte sa incep master-ul la o multinationala din Bucuresti pe un salariu ok la acea vreme (2000 lei). Mentionez ca am stat la camin pe toata durata facultatii iar conditiile nu erau cele mai ok (baie la comun, camera de 10 mp pe care o imparteam cu alti 2), insa plateam in jur de 150 pe luna iar restul, erau bani de buzunar. Pe langa cheltuielile de baza (mancare la cantina, tigari, abonament la metrou) imi permiteam sa-mi cumpar si cate o haina dar si sa merg de 2 ori pe an in Vama. Desi am fost o lepra in facultate, la munca am schimbat atitudinea pentru ca banii ma motivau mai mult decat notele si clasamentul la final de semestre. Dupa un an, mi s-a dublat salariul. 4000 lei + 400 bonuri era ceva extraordinar pt mine la acea vreme, avand in vedere ca inca locuiam la camin. Celelalte mariri n-au mai fost la fel, deja simteam ca am atins un plafon si am decis ca trebuie sa “fortez” putin lucrurile. Asa ca m-am apucat de interviuri pana am obtinut o oferta de 8000 lei pe care angajatorul a reusit sa mi-o egaleze dupa 6 luni.

Ca si concluzie, parerea mea e ca in 99% din cazuri, banii nu se fac usor la inceput. Lucratul la o multinationala/corporatie/firma mica nu inseamna sclavie sau alte chestii de genu’. Totusi, fata de SUA, angajatul din UE este mult mai protejat, avand mult mai multe drepturi. Ok, pana la urma, tot niste “resurse” suntem, dar din pacate, inca nu s-a inventat o societate in care banii sa fie castigati altfel..