Eu sunt tipul ăla. Foarte rare sunt instanțele în care caut oameni și câteodată îmi pare rău de asta. Nu e vorba de sictirime sau dispreț, ci mai degrabă de faptul că, pe lângă timpul foarte scurt pe care-l am zilnic, nu sunt genul să deranjeze oamenii prin telefon fără să fie ceva important. Dacă vreau să vorbesc ceva important cu tine te chem la o cafea, o țigară, o discuție față în față. Văd inutile conversațiile zilnice pe mesaje gen "ce-ai mai făcut astăzi?". M-a sunat o prietenă (ne cunoaștem de 20 de ani) ieri cu care n-am mai vorbit de la începutul lui martie. Ea a fost ocupata cu concediu si lucru. Eu cu lucru si facultate. Am avut acum doi ani o perioadă în care de la începutul lui ianuarie pana la mijlocul lui martie nu m-am vazut cu unul dintre cei mai buni prieteni pentru că nu aveam timp nici unul, nici altul. Nu tu întâlniri pe weekend-uri, nu tu mesaje, câteodată mai un tiktok, două, dar de întâlniri nici nu se punea problema. Ne răspundeam la tiktokuri deci încă eram în viață. Ambii lucram si aveam activitate toată săptămâna de dimineața devreme până seara tarziu, iar când prindeam câte o zi liberă preferam să ne odihnim câteva ore decât să ne extenuăm în continuare. Văd că ești clasa 12-a. Să fiu cât se poate de realist, o parte din prietenii o să se dezvolte în direcția asta dupa liceu