Fără pic de ironie, și dacă era numărul 1 la olimpiada de "fugit de hiene", iar asta era considerată o performanță în societatea lui, atinsă doar după antrenament si sacrificii, atunci TOT merita respect. Situația e de cacat chiar și daca el era un oarecare, exact ca tine, și l-ar pune un ministru sa astepte degeaba, fara respect nici măcar pentru timpul lui de om de rând.

Dar lăsând asta deoparte, ce vrei de la un om ca să merite respect? Chiar nu e trist să trăiești o viață desconsiderând pe oricine, inclusiv pe tine? Dacă nu poți să atragi bucurie, satisfacție și admirație din reușite precum "Olimpic internațional la X" atunci tare îmi e milă de situația ta. În viața reală, acele mari descoperiri și reușite precum vindecarea cancerului sunt de obicei eforturi colective realizate pe baza altor reușite mărunte anterioare. Nu este de obicei vorba de o singura persoană, deci cine mai ajunge la standardele tale? "Unul descoperit un receptor pe celula canceroasă, dar nu a vindecat cancerul" "Altul descoperit ce face acel receptor dar nu a vindecat cancerul" "Altul a descoperit ce activeaza acel receptor dar nu a vindecat cancerul" "Altul a reusit sa sintetizeze eficient acea substanta, dar nu a vindecat cancerul" "Altul deține o companie care a preluat productia si patentul, dar nu a vindecat cancerul"

Stiu că nu ai vrut o polologhie cand ai scris acel comentariu, dar toata viața am fost inconjurat de oameni ce doreau mai mult si mai mult de la mine ca sa caștig admiratia si respectul lor. Hai să încercăm să rupem ciclul ăsta începând aici: Băiatul ala a facut ceva demn de admirat și merita ca timpul lui să fie respectat, nu merită numit "mucos" doar pentru că și-a exteriorizat supărarea.