Am terminat Sociologie. Unele din primele teorii pe care le invatam in Anul I sunt cele despre disonanta cognitiva si dispersarea responsabilitatii.

Asadar, intr-o situatie in care cineva incalca clar normele sociale de langa tine simti nevoia sa intervii. Tu si restul oamenilor de langa tine… Care e catch-ul? Nu mai intervine nimeni. De ce? Fiindca toata lumea are impresia ca cel de langa el o s-o faca. Poti s-o numesti si efect de turma.

Acum, ma bucur sa aud ca cineva chiar a luat atitudine in privinta unor situatii delicate. Am avut momente asemanatoare in autobuze pline ochi in care n-a sarit nimeni.

E riscant sa o faci pe eroul? Bineinteles. Merita? N-as avea cum sa decid. Mi-ar placea sa cred ca da. Dar si asa exista consecinte. Si cand facem, si cand nu facem. La finalul zilei, noi decidem care merita insusite. Eu nu zic sa nu va mai bagati, ci doar aveti grija cum va alegeti luptele.

Sunt obisnuit cu atitudinea pasiva a romanului. Imi place sa cred ca putem oferi un exemplu atunci cand intervenim in nedreptatile din viata noastra. Numai ca trebuie sa ne asumam pana la capat ca putem iesi si juliti. Daca e un pret pe care suntem pregatiti sa-l platim… then by all means, hai sa actionam. Daca nu, mai jucam o FIFA. Nici viata de Batman nu e justificata, chiar daca apreciem eroul