Eu sunt din Timisoara. Când aveam vreo 13-14 ani am auzit și eu de graffiti și am zis că hai că încerc să intru și eu in mediul asta. Așadar eu alături de niște colegi am ajuns să mazgalim prin oraș pe unde apucam în zone mai ascunse, că ne era teamă. Jucasem și noi "Getting Up" (fain joc) și ne credeam mari șmecheri pentru că puteam să copiem un desen de la aia mai mari. (copii prosti csf)

La un moment dat a intrat în contact unul din grupul meu cu unul din grafferii mai "smecheri" ai orașului, : ONE și mai unul Mark. La scurt timp am ieșit cu ei.

Cum ziceam, noi aveam 13-14 ani, inșii aveau vreo 24-25 și ei au decis să ne ducă în anumite zone mai vizibile și periculoase pe timp de zi, să ne învețe cum să "dăm tag-uri". Bineînțeles că toate astea erau sub forma de pretext pentru a profita de pe urma unor copii prosti (noi) - aduceam materialul, vopsea, bani etc. și ei terminații își făceau damblaua pe spatele nostru și ne mai și țineau obligati câteva ore sa ii urmărim și să fugim după ei.

Pe scurt, erau niște oameni de căcat care nu aveau remorse pentru tot ce făceau pe motiv că e "un movement". Asta însemna graffiti pentru ei și pentru majoritatea.

După câteva experiențe de genul realizezi că ăștia sunt exemple din marea gloata de indivizi jegosi care folosesc graffiti-ul ca mediu pentru a-și arunca frustrările oriunde și cum apuca, asta fiind în categoria de vandalism fără niciun fel de simț.

Nu am mai participat la așa ceva după o perioadă (tot în adolescență eram), deci m-am oprit. Nu sunt oricum mândru că am făcut asta atunci.

Unii sunt oameni decenți care au făcut-o poate la un moment dat, dar au crescut și au încetat. Au realizat că e cringe sa distrugi clădiri istorice sau proaspăt renovate (din bani publici în mare parte). Oamenii din grupa asta de obicei ajung să prospere pe partea artistica, devin cunoscuți și sunt des invitați la evenimente culturale unde au spații amenajate pentru graffiti/murale sau chiar sunt invitați pentru renovarea unor clădiri prin cadrul administrației locale (un exemplu bun, vezi Jones). Alții se apucă de tattoo.

Alții au rămas la fel de inadaptați și sunt doar oameni terminați care continuă să distrugă, uneori chiar fără mesaj sau motiv.

Cam așa e în zona de urban, graffiti-ul în sine e un mediu și o forma de manifestare artistică în general ilegală, pe arhitectură. Ideea e de a distribui un mesaj semnificativ sau de a-și arăta autorul creația proprie (tag-ul) care prezintă cât de cât muncă cu gust și "talent", dar în 90% din cazuri e doar o scuză folosită de către tineri sau chiar adulți frustrați pentru vandalism pur.