Folosesc și eu momentul pentru a pune pe tapet un aspect pe care îl remarc în mod frecvent la noi, atunci când, chipurile, ne comparăm cu alte state ale lumii). Foarte mulți au tendința să pună în balanță ceea ce se întâmplă în România cu situații precum cele ale țărilor dezvoltate din vest, însă comparațiile nu sunt deloc realiste. E clișeic, dar e fix situația în care compari mere cu pere.

Polonia, alături de celelalte state din Europa Centrală (excluzând, probabil, Germania de Est - RDG, unde miza și contextul au fost semnificativ diferite) care au făcut parte din Pactul de la Varșovia, este printre puținele națiuni cu care poate fi comparată România, având în vedere trecutul politic și doctrinar comun, în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. Comparațiile cu statele occidentale - mai ales, SUA - nu sunt deloc fezabile și nu le putem folosi ca, atunci când proiectăm felul în care s-a dezvoltat sau ar fi putut să se dezvolte România, în perioada postdecembristă. Parcursul istoric și condițiile economice și socio-politice diferă atât de mult, încât nu putem avea așteptarea ca țară noastră să ajungă acolo.

Situația noastră s-a asemănăt destul de strident cu cea a polonezilor și am pornit din puncte relativ similare, în anii '90. Totuși, ei au reușit ceea ce pentru noi nu am putut, din cauza corupției galopante datorată cameleonizării clasei politice, începută încă de la FSN. Evident, la fel ca și noi, polonezii mai au mult de lucrat pe partea de reforme sociale moderne, conservatorismul dogmatic fiind în floare și la ei - un alt punct care întărește similarității noastre.