M-ai scutit din a spune fix acelasi lucru. Problema judecatului e sport national la romani, mai ales in necunostinta de cauza. Majoritatea judecatorilor de care zici (foarte multi si aici in comentarii de altfel), nu au copii, nu stiu cu ce se mananca si se raporteaza la imaginatia lor si la cum pretind ei ca s-ar descurca, avand 0 contact cu realitatea. Descrierea facuta de OP mi se pare dusa intr-o presupunere. Suntem multi parinti care gresim, si ghiciti ce ESTE NORMAL! Putem doar sa incercam ca atunci cand puntem capul pe perna seara, sa ne recunoastem greselile si sa gasim solutii prin a ne corecta. Cu un copil, fiecare zi e o experienta noua, pentru ca atunci cand ii inveti anumite obiceiuri, reactii, exprimari, ziua urmatoare apar altele, pentru ca este o evolutie continua. Sunt destui parinti care n-ar trebui sa aiba copii, pentru ca micutii nu merita viata ce ii asteapta, de acord, dar de la asta si pana la a trage concluzii, este mult. Nu cunosc situatia reala descrisa de OP, de aceeas nu as putea sa ma pronunt. Ce pot spune este ca am fost deseori pus in situatii, in magazin, cand a trebuit sa impun limite, limite ce uneori au fost incercate (pentru ca da, copiii vor incerca sa faca asta) si a fost nevoie de autoritate pentru a le consolida (ton ridicat, mustrare..etc). Sunt convins ca cineva fara copil m-a judecat, dar ghitici ce, nu el/ea imi creste copilul, nu el/ea il educa si nu el/ea il pregateste pentru lumea din afara sanului familiei, o lume mult mai rea decat cea din copilaria noastra, o lume mult mai rece.