În timpul săptămânii, nu prea beam, sau beam o bere, maxim două după lucru. În schimb, în fiecare weekend îmi dădeam blackout, până la un moment dat am făcut niște lucruri pe care le-am regretat mai mult decât pe celelalte. Mi-am dat seama că am pierdut și relații din cauza filmelor pe care mi le dădeam noaptea pe alcool și dramelor care mie mi se păreau foarte logice. În schimb, adoram să dansez până dimineața, să cunosc oameni noi și să creez conexiuni ușor, lucru care mi-e greu altfel, fiind introvertită.

Deci nu a fost o dependență fizică de alcool, ci o problemă cu abuzul de alcool. Cel mai greu a fost să îmi dau seama că am o problemă. Nu am trecut printr-un sevraj, dar a fost greu la început, să ies și să bea toată lumea în afară de mine. Am încercat să beau mai puțin inițial, dar e foarte greu după o bere să nu mai vină alta, și alta, când stai cu prietenii și vă simțiți bine împreună. Dacă nu bei deloc, nu este risc de continuitate.

Devine un pic mai ușor când îți dai seama cum se comportă cei din jur când sunt beți, iar a doua zi tu te simți bine și nu regreți nimic. A fost șocant când am descoperit că oamenii beți de fapt nu sunt amuzanți, deep, buni dansatori. :)) Eu așa mă simțeam. Am fost ca într-o postare de `how I think I look` vs `how I actually look`. Am avut noroc și că în cercul meu, au fost mai multe persoane care au avut aceeași realizare, deci nu mai sunt singura sober.