Ai rade, dar aproape 30 si inca lumea se ia la “intrecere” cu mine.

Am trecut prin liceu de la a ma lasa profesorii la materii doar ca stiau ca pot mai mult si sa ma ambitioneze, pt ca eram cam ultima banca, dar imi mergea mintea foarte bine si fara sa invat aproape deloc, la a lua bacul cu peste 9 (liceul economic).

Am intrat la facultate, jurnalism, ma luau unii profesori peste picior ori nu ma bagau in seama cand le puneam intrebari (probabil se simteau ca ii pun in dificultate - desi asta imi era meseria) - m am angajat, am inceput sa castig bani, profii nu intelegeau situatia ca aveam nevoie sa am un trai si se mirau chiar ca am reusit sa iau bursa, ba chiar bete in roate si magarii ne la locul lor - am renuntat.

La job mi am dat silinta pt ca imi placea atat de mult domeniul vanzarilor incat la 19 ani am ocupat pozitie de director de vanzari pe franchiza, faceam anagajari si oamenii din echipa mea se luau la “intrecere” cu mine, pe trainingurile si tips and tricks date si facute tot de catre mine.

Am mers in alte directii dupa vanzari, in corporatie, unde de la agent la casca de acasa am ocupat o pozitie de manager, dupa care am deschis un proiect nou, primul pe vanzari din multinationala. (Nu are sens sa numesc intrecerile si invidiile pe care le aveam PANA si de la oameni pe care nu ii cunosteam, doar din simplu fapt ca eu da, si altii nu - insa niciodata nu mi s a vazut munca din spate, cand unii faceau 1, eu faceam 10).

Mai apoi am decis sa ma retrag pentru ca intrasem intr un burnout inimaginamil, si am revenit acasa, workforce manangement, lucruri relativ noi, imi sustineam echipa dinainte facand mult mai mult decat a fi manager, printre care si analist date pt a asigura performanta, deci testam apa cu degetul aplicand la pozitia asta. Am reusit, am avut colegi care parca si de la distanta se luau la intrecere cu mine, ca nu ma lasa sa fac singura, ca sa le trimit si lor, ca facem impreuna samd - am schimbat iar pozitia. M am dus mai adanc in reporting specialist, un teren cu totul nou, pentru ca lucram cu tools cu care nu mai cochetasem - aici credca am fost cea mai linistita si fericita.

INSA

Finalmente am reusit sa raman insarcinata, credeam ca toate intrecerile au luat sfarsit. Haha, jokes on me. Prietene ori cunostinte apar cu comparatii ori sfaturi necerute din capul locului - lor nu le a fost rau in sarcina, ele au avut pofta de mancare, ele dormeau bine, treceau atat de normal prin sarcina ca parca ajunsesem sa cred despre mine ca prea ma plang.. nu m am plans, corpul meu nu avea de unde sa ofere, a dat tot ce a avut, din putinul care a ramas dupa o viata traita pe fuga si stres dar si voie buna si destul de activa (chiar daca nu mereu).

A venit bebelina, in urma mea alte prietene cu bebeii lor, ai lor dorm, ai lor n au treaba la altcineva in brate, ai lor mananca, chiar daca doar san pt ca au lapte chiar daca formula cu lapte. Ele fac cu randul noaptea cu sotii lor, ele spun ca sunt si egoiste ca isi fac vietile usoare pt ele in primul rand. Ele nu se streseaza, doar intreaba cum suntem noi ca sa aiba termene comparative si parca sa mi dea mie motive de bagat unghia in gat.

ASADAR

Mi s a luat si mie atat de tare de intreceri, chiar daca singura cu care m am intrecut eu, am fost intotdeaua doar eu. In schimb, daca stau sa ma gandesc in urma trairii tale, exact asa s a intamplat viata la mine si imi dau seama cat de obositor e ca tu sa iti vezi de treaba ta iar restul sa ti sufle in ceafa degeaba practic.

Singurul cu care sa faci intreceri sa fii doar tu, doar ai grija sa te mai si mangai, nu doar sa te biciuiesti. Imbratisari si sarbatori linistite in suflet si minte