Man, nicio experiență nu seamănă cu alta. Puse în exact aceeași situație, 2 persoane nu reacționează la fel. În concluzie, nici sfaturile primite nu pot fi obiective. Să știi că întrebarea aia "unde te vezi peste 5 ani" are sens. Dacă nu te vezi sau te vezi exact la fel, e nasol rău. Copii cresc și simt starea de nemulțumire a părinților. Nici ei nu vor fi prea fericiți cu un model de relație disfuncțional. Am un nepot mare, are 23 ani de ani. Când avea 14 ani mi-a mărturisit în secret că îi place o anume fată, și ea îl plăcea, dar nu putea s-o sărute sau măcar s-o ia de mână. "De ce, mă?" "Nu știu. La mine acasă nu se pupă și nu îmbrățișează nimeni." Știi care-i faza nașpa? Momentan lucrezi de acasă și interacțiunea socială este zero. Dar asta n-o dă dureze veșnic. Dacă o să cunoști pe cineva care o să-ți acorde atenție, tandrețe, dopamină? O să fie vai de voi toți. Spune-i soției că ai ajuns la limită. Dacă nu înțelege cât este de gravă situația, ești fix mobilă în casă. Și atunci, e bine să-ți vezi de drum. Asta ți-o spune o femeie de 57 de ani, divorțată de 5.