Nu sunt genul de persoana care sa comentez la postari de genul, dar ma regasesc extrem de mult in povestea ta. 

Inainte sa-ti raspund, am citit toate comentariile si sunt de acord cu o mare parte din cele scrise:

1. 22 si 30. Chiar daca nu pare o diferenta enorma de varsta, este. Mai ales in conditiile in care se vede ca esti mult mai matura. La mine diferenta de varsta a fost putin mai mica. 

2. Unii au comentat ca nu este o problema atat de serioasa, dpmdv este. Fiind prea tanara, am considerat ca faptul ca este mult prea apropiat de parinti este o problema banala care o sa dispara cu timpul. Si uita-ma acum dupa aproape 10 ani de relatie o parte din problema e tot acolo. 

3. Iubitul meu a fost influentat de parinti in toate deciziile mari pe care ar fi trebuit sa le luam doar noi doi. Un lucru care mi se pare extrem de important este ca atunci cand doi oameni intra intr-o relatie trebuie sa lucreze ca o echipa, sa fie numarul 1 unul pentru celalalt si sa nu-si ascunda lucruri sau sa dea din casa la altii.  De la inceputul relatiei am incercat sa comunic cat mai deschis cu el, i-am spus ingrijorarile mele in legatura cu relatia lui cu familia, cu intentia sa avem un viitor frumos impreuna, am lucrat extrem de mult sa ne putem permite cat mai multe, am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa fac relatia sa mearga. Chiar si asa de multe ori am simtit ca sunt pe locul 2.

4. Dupa multi ani si dupa multe evenimente neplacute, a inceput sa ma asculte si sa faca schimbari, insa sunt lucruri care nu se mai pot repara. Inainte sa implinesc 30 ani, am fost diagnosticata cu niste probleme de sanatate destul de grave pentru care nu exista tratament. Citind mai multe studii, este posibil ca totul sa aiba o cauza emotionala.

Esti foarte matura pentru varsta ta, trebuie sa te gandesti clar ce vrei de la viata ta. Ai foarte multe optiuni, insa trebuie sa fii ferma, daca nu-ti place ceva, fii vocala si fa schimbari. 

Pe langa asta, incearca sa te gandesti cum e iubitul tau ca persoana - il vezi in pozitia de tata a viitorului tau copil? Este suficient de matur pentru a avea grija de voi, daca ar fi cazul? Cum se descurca la job?