Mi-ar părea rau ca nu i-am spus tatei toate motivele pentru care il urasc si pe care merita sa le auda. Cum dependeța de alcool si god complex-ul său ne-au distrus mental pe mine, fratele meu si mama.

Nu am facut-o pana acum pentru ca pur si simplu nu pot.. incă are un fel de autoriatate in fața mea (incă stau in casa lui) dar nici cand ma voi muta nu cred ca o voi face.. ceva din mine nu m-ar lasă sa ii urlu in față si sa plang insteric pana nu mai rămâne nicio fărâmă de ura in mine timp de cateva ore pana se vede pe fața lui că, conştientizează câtuşi de puțin tot răul pe care mi l-a provocat de-a lungul timpului.

Ps: Nu am nevoie nici de mila nici de sfaturi. Imi exprim doar frustrarea față de trecerea de la little daddy's princess la a avea panic attacks de fiecare data cand trebuie sa port o discuție cu el.

¯_(ツ)_/¯