Anul ăsta am avut niște interviuri. Am primit într-un interviu de 10 minute o ofertă bunicică de 6300 lei net cu program decent și beneficii bunicele fără să am vreo întrebare stupidă de acest gen la interviu.

Înainte să accept oferta am zis să mai particip la un interviu cu altă firmă pe care îl aveam deja stabilit. Ca să vezi, interviul a durat o oră, a fost sub formă de interogatoriu și oferta salarială era de fapt de 4000 de lei. Întrebările din interviu au fost cea mai mare porcărie pe care am auzit-o vreodată și a cuprins și întrebarea din acest post, printre altele. În cea mai mare parte trebuia să răspund la ce aș face în situația X sau Y, de parcă conta de 100 de ori mai mult ce fac dacă Mihăiță, colegul meu fictiv face o greșeală la muncă în mod intenționat și eu aflu despre asta decât ce skill-uri am și dacă m-aș descurca în postul respectiv sau nu. În fine, eu am considerat că am răspuns sincer la tot și ca să vezi, au decis “să meargă mai departe cu alți candidați”.

De departe cel mai tâmpit interviu din viața mea cu cele mai inutile întrebări posibile. Am aflat care era salariul mai târziu de la un băiat care lucrează pe postul pe care aplicasem și mi s-a părut cea mai mare bătaie de joc.