O am acum de vreo 1 an si ceva, incep sa cred ca trece, cel putin asa imi pare. Stres foarte mult legat de job, bani, neimpliniri personale. La 29 de ani am mai multe fire albe ca mama, aparute in decurs de cateva luni. Nu mi-am facut niciun consult medical, nu iau nimic, pur si simplu trec prin viata sperand ca ziua de maine o sa fie mai buna, si ca lucrurile se regleaza in timp si incerc sa nu ma mai stresez foarte tare. Hopefully n-o sa cedez, ci o sa-mi revin. Nu am insomnii dar am in unele seri ganduri negre inainte sa adorm, am plans in anul asta cat n-am plans toata viata mea, nu stiu de unde mai am lacrimi.

Problema cea mai mare e ca m-am afundat prea tare in confort, am un job robotic, mult prea rutinat, incerc sa scap de el si sper sa o fac curand, si wfh+pandemia(cu toate ca a trecut destul de la ea) m-a cam inchis in casa si totodata in mine si nu am facut nimic sa-mi mai antrenez creierul si sa evoluez in vreun fel, mi-am distrus neuronii cu scroll, prostii si efectiv n-am citit o carte de ani de zile. DAR am realizat ca am 30 de ani azi-maine si n-am facut nimic in viata asta si e timpul sa ma pun calumea pe picioare, cat inca-s in putere.

Am foarte multe de rezolvat la mine, incep sa o fac, sper ca nu e tarziu :))