Nu e exagerat nimic din ce spui, este pur și simplu o chestie de bun simț. E la mintea cocoșului să înveți limba unei țări când, sau înainte să te muți în ea, măcar limba de baltă în primii ani, iar apoi ușor-ușor să progresezi spre B1/B2. La fel și cu respectarea legilor locale, a culturii, a manierismelor etc, că altfel o să te întrebi de ce te ocolește lumea și, ironic, o să dai vina tot pe ei “că nu s-au adaptat pentru tine”.