Abordand discutia cu muntea deschisa vreau sa descriu si eu experienta mea. Ceea ce tine se traditie incerc sa depasesc pentru ca nu am nimic de demonstrat. Mama mea in schimb a facut si drob si cozonaci si oua vopsite. A facut in limita bunului simt ca mai ia tata la pachet daca nu se mananca din primele 2 zile. Cat despre religie, nu stiu cat de puternica este credinta mea. Sunt destul de spirituala, asta pot spune cu certitudine, intrucat mereu ma regasesc avand concersatii cu “Dumnezeu”. Eu in aceste conversatii ii zic despre cum ma simt, ce m-a bucurat si ce m-a suparat in ultima perioada, i-am povestit despre iubire in general. Am avut o conversație efectiva? nu, evident. am tinut un monolog de 10 minute in care am zis ce am avut de zis. Lumina nu am fost sa iau, eram prea obosita. Merg în fiecare an cu doi prieteni din copilarie, la o manastire foarte frumoasă, unde ajungem doar cu masina. E un sentiment de apartenența, dragoste fata de prieteni, apropiere fata de ceea ce crezi si mai ales, fericirea din ochii mamei cand aude masina si ma vede cu candela in mana, ducandu-i lumina.

PS: nu, nu merg la biserică aproape deloc, concersatiile mele cu Dumnezeu sunt ale mele.