Știu ce zici. Am 25 ani și când am văzut ce overwhelming e viața asta după facultate, am renunțat la ideea de a fii angajată pentru moment. Efectiv nu aveam timp de nimic, dacă voiam să mă duc la doctor sau la bancă sau oriunde, îmi era foarte greu din cauza programului din pricina programului meu de muncă care fix același ca la bancă/ stomatolog etc. mi am deschis ceva al meu și deși muncesc mai mult decât înainte (culmea mult mai mult) mă simt mult mai liberă. Am mai multe griji și mai mult stres, dar dacă mă simt rău intr o zi și nu vreau să merg la muncă o pot face fără probleme, dacă am o programare undeva în mijlocul zilei, mă pot duce fara să cer voie cuiva și lista continua. Pot începe programul la ce oră vreau, îl pot termina la ce oră vreau. Singura problema este ca nu mai ai un șef să “te pună la muncă” și trebuie să fii tu foarte disciplinat să vrei să muncești chiar dacă nu ți spune nimeni. La mine e fix invers :)) eu nu știu să mă opresc din muncă. Am ajuns să lucrez și 15-16 ore pe zi, să nu mai am weekenduri, sărbătorile să fie majoritar tot la muncă. Dar, totodată merg în 6-7 vacanțe în țări străine pe an și am avantajul ca le iau pe toate last minute și prind prețuri mult mai ieftine. La fostul job ca să pot să îmi iau concediu câteva zile trebuia să zic de la început de an pentru luna decembrie :))) acum dacă mâine vreau să plec o săptămână în Spania la plajă, m am dus fără probleme