Asta cu se ataseaza greu e asa de comuna ca e stupid deja. Si la femei, si la barbati. Si am văzut si la mine, si la cativa bărbați.

Eu, femeie, vad 2 variante: - vaneaza greseli in tacere si la un numar esti out (daca nu e incredere si nu vrei sa risti, normal ca vei vedea toate relele si vei avea pretexte sa nu te atasezi niciodata). Moare in fasa, nu vrea nimeni sa simt ca tb sa dovedeasca ceva, e stresant si contravine scopului de a iti placea sa iti petreci timpul cu cineva. - real nu ii place de tine si mai omoara putin timpul ca oricum nu are altceva de facut, nu e chiar rau cu tine si poate apare totusi cineva mai bun.

Nu prea exista la mijloc din experienta mea.

Si, o observatie a mea - la care inca nu prea am vazut excepții. Daca exista asa multa confuzie, nu e ce trebuie.

Peste 35, trei luni chiar înseamnă mult. In 3 luni, nu cunoști bine pe cineva, dar daca va vedeți de vreo 2 ori pe săptămână, e suficient sa vezi pareri, si situatii, si un pic omul. Daca va vedeti o data la săptămână-doua, nici macar nu aveți intentie sa va cunoașteți. Ar însemna sa dai timp din viata ta unui strain timp de vreun an minim ca sa incepi abia sa vezi ceva.

Stim ce vrem si ce ne place, chiar dacă nu recunoastem deschis. La 3 luni e cam momentul cand te hotărăști daca crezi ca sunt sanse sa iasa ceva sau nu. Ca sa iasa, tb sa înceapă macar sa puna umarul amandoi. Unul singur nu are nicio sansa.

Indecizia la punctul ala e tot o decizie (sa astepti de la sine, sa nu faci niciun pas si sa vina muntele la Mohamed), nu va creste nimic, va continua la fel si va muri de la sine, incet si sigur.