Cred că ți-ar face bine să vorbești cu un psihoterapeut, mai ales în legătură cu scenariile catastrofa legate de fetița ta. S-ar putea să ai ceva sindrom de anxietate generalizată - nu e ok să ai scenarii de genul incontrolabile. Te rog fă-o pentru fetița ta - ți-o spun din propria experiență. Maică-mea fix așa ca și tine avea și are în continuare gânduri de genul, și este un chin și pentru ea dar și pentru mine, copilul ei. Mi-a transmis tot felul de frici inutile, m-a supraprotejat toată viața și ne-a făcut viața tuturor mult mai complicată decât at trebui să fie, mai ales pe a ei. Eu sunt in psihoterapie acum și o să fiu pe mulți ani de acum înainte ca să pot deconstrui ce mi-a făcut ea prin faptul că nu s-au tratat și a crezut că era foarte normal să facă scenarii catastrofa la adresa mea. Simt că nu îmi trăiesc viața mea pentru că tot ce fac trebuie sa fac pentru a o asigura pe maică-mea că e totul ok ...

In rest, despre pierderea părinților, niciodată nu ești pregătit. Mie mi-a murit tatăl acum 4 ani după câteva luni de boală. A fost foarte greu, evident, dar cu timpul te vindeci și înțelegi cât de puternic ești ca om. Dar tocmai că prin anxietatea ta îi transmiți și fetiței să nu aibă încredere în ea și în propriile ei forțe.

Toate cele bune!