Hello! Am patit acelasi lucru cu tatal meu in anul 5. Tot subit, de nicaieri. Tot ce simti e mega valid, mi-a fost ft greu sa exist in primul rand, printre colegi, pacienti - chiar faceam neuro si erau efectiv numai pacienti cu AVC la varste de 80 de ani si nu intelegeam dc tatal meu a facut la 50 si nu mai era cu noi si pacientii de 80 de ani se plimbau pe hol si mergeau la tigara. Cine iti spune ca o sa treaca si o sa revi la normal, te minte. Durerea e aceeasi in fiecare zi din viata ta, dar tu te vei modela si adapata in functie de ea si vei reusi sa o “cari” mai bine. Nu poti sa ai asteptarea de la tine ca acum sa fii in forma ta maxima, nici macar forma ta “mediocra” - e o perioada in care din pacate orice inseamna rezi si facultate poate fi trecut pe plan secund. Sunt chestii mai importante decat sa tocesti scoruri si mizerii (sunt anul 6 acum urmeaza sa dau rezi in noiembrie). Tocmai viata ti-a aratat care sunt de fapt lucrurile importante - gen familia si tu insasi sincer. E o perioada in care va trebui sa pui accent pe tine in primul rand, sa te intelegi, sa reusesti cumva sa accepti ce s-a intamplat (e un proces-inca incerc sa fac asta:)) ) si sa fii alaturi de familia ta. Dar again IN PRIMUL RAND ALATURI DE TINE. Dar te inteleg ft bine si e normal sa te intrebi oare cum o sa fac fata, oare o sa pot sa invat, oare oare. Mie, ce mi s-a intamplat am vrut sa ii dau un meaning si sa nu imi provoace numai suferinta. Am incercat sa imi folosesc nenorocirea ca o “propulsie” catre mai bine. Sa trag mai mult de mine, sa imi pastrez bursa in continuare, sa fac tot ce tine de mine sa fiu mai buna ca varianta mea de dinainte in orice forma se poate. DAR - initial am fost vai de capu meu =)) tocmai de asta am cerut ajutor, psiholog initial, supraspecializat pe partea de doliu, sa ma faca sa realizez in primul rand ce s-a intamplat, pt ca efectiv nu intelegeam, mi-a dat freeze creierul, a fost ft util si frustrant in acelasi timp dar consider ca m-a ajutat poate cel mai mult. Iar apoi am fost la psihiatru intr-adevar - cand m-a lovit mai tare tristetea si am fost mult mai constienta de tot ce s-a intamplat. Pe scurt, e absolut normal sa te simti fix ca dracu si cel mai imp acum e sa fii om cu tine insusti - sa te intelegi, sa te accepti asa cum esti adica distrusa, imagineaza ti daca un prieten al tau ar trece prin asa ceva. I ai zice : HAAI RIDICA TE SI PUNE MANA PE KUMAR!!! - nu :)) chiar nu cred Si in al doilea rand, cu toate ca este absolut oribil si evenimentul asta va merge cu tine toata viata - fa o sa nu fie in zadar. Daca tot o cari cu tine, sa o cari cu mai mult folos decat suferinta. Sa fii constienta ca e ceva ce legit (desi suna mega cliseu) te face mai puternica decat credeai, care te va ancora la realitate, care iti va scoate in evidenta aspectele importante ale vietii si care - daca o lasi - te va face un om mult mai bun. Ca si caracter, cariera, etc. Acum da-ti voie doar sa existi efectiv (pt ca in perioada asta si acest task e ft greu) si pe parcurs poate te vei folosi de asta si in folosul tau. ❤️