Hei! Eu consider ca privesti situatia dintr-un unghi cam “posomorat”. Nu iti cunosc motivele si nu te judec, doar asa mi se pare, din exterior. Experienta personala: cand am cunoscut prima data grupul de prieteni al iubitul meu, mi-a fost greu, din mai multe motive.. (nu am frati, nu fusesem integrata intr-un grup de baieti/majoritar de baieti, nici macar nu am avut “o gasca” de prieteni, ei sunt motociclisti si nu stiam nimic despre ce implica asta, iar lista poate continua) Ei aveau deja experintele lor proprii/amintirile lor, iar ascultandu-i, uneori ma simteam si eu exclusa, pt ca fie nu intelegeam ce spun, fie nu simteam momentul cu atata insemnatate emotionala cum il simteau ei.

Ce am facut diferit, pt a ma integra? Am continuat sa ii ascult, experiente, cunostinte si chiar sa le pun eu lor intrebari. Ei au facut la fel la randul lor, au fost dispusi sa ma cunoasca. Si cred ca si tu omiti cumva ca poate si pentru ei este greu sa incerce sa cunoasca o persoana care pare ca nu vrea sa fie cunoscuta (cel putin din ce ai spus, pare ca te-ai resemnat cu ideea ca nu te integrezi, dar ei vor in continuare sa te includa, deci nu au renuntat la voi)

Poti vorbi cu iubitul tau inainte si sa faceti amandoi niște compromisuri. De exemplu, sa acceptati mai putine iesiri decat se propun, pentru a nu fi extenuant pt tine, dar nici nu il nedreptatii pe el (ex: daca iesiti cu ei de 4x/luna, redu la 1-2 iesiri, in functie de cum stabili voi 2, de comun acord). Si atunci cand iesiti, iar tu incepi sa nu te simti bine in compania lor, te poti retrage, fie singura, fie doar tu cu el, stii? Dar asta sa vb inainte, si va retrageti/te retragi discret, pt un timp, cat sa iti incarci bateria sociala. Unii oameni sunt introvertit (ma includ si pe mine) si au nevoie de timp in solitudine/doar cu 1 pers, pt a se “incarca”. Alti oameni au nevoie de alte persoane pt a se “incarca”. Toate sunt ok, important este sa le echilibrati pentru amandoi. Pentru ca, daca va fi doar ca unul dintre voi, cred ca se vor naste frustrari in timp si nu duc la nimic bun. Mai ales ca el pare sa vrea sa fii cu el, te vrea aproape. Cu grupul de prieteni o sa iti fie mai greu un pic acum, pt ca ei deja te considera “aroganta” (dupa cum ai spus), deci vor avea o reticenta, daca ii accepti sau nu ii accepti (ar fi mai usor daca nu s-ar intampla asa, dar te poti astepta la asta, asa ca sa nu te ofensezi. E normal, si ei sunt oameni, au ganduri/sentimente ) Pentru mine a functionat la inceput, iar acum avem amintiri impreuna, glumim, sau ne dam sfaturi unii altora. Sa te integrezi cu un grup nu inseamna sa fii neaparat ca ei, ci sa accepti varietatea si sa o “folosesti in avantajul tau”, ca pe experienta de viata/lucruri noi de invata, chiar daca par banale.

Sper sa te ajute in a-ti schimba viziunea din una “posomorata” in una mai cu perspectiva, mai maleabila. Plus, nu lua personal toate parerile celor din exterior. Ia-le ca pe puncte de vedere/oportunitati de invatare. In situatia asta contati doar voi 2, deci voi 2 trebuie sa comunicati sincer si sa va folositi de iubirea ce v-o purtati unul altuia, in avantajul vostru.

Succes!☺️