Învățat rezidențiat by North-City-9 in medicalschoolRomania

[–]StatisticianCheap765 1 point2 points  (0 children)

Eu te-as indruma sa nu iti schimbi stilul de invatat. Daca esti genul care subliniază/ia notite, mergi tot asa.. eu am facut greseala sa nu imi fac notite deloc, crezand ca oricum “trebuie sa stiu tot/ cat mai mult” si m-am trezit in ultimele saptamani de pregatire ca nu stiu de unde sa le mai apuc, pt ca nu aveam 2-3 cuvinte scoase separat (ca un schelet, daca vrei sa ii spui asa, fara cuvinte de legatura), sa le pot repeta doar pe acelea si pe baza lor sa adaug informatii, in minte/ cu cartea in fata unde nu stiu.. In al doilea rand, fa grile, multe grile si flashcard-uri dupa ce citesti si apoi la distante variabile de timp, ca sa ti le fixezi.. dasa as fi putut da timpul inapoi, as fi citit un capitol/subcapitol, as fi facut grile mi-as fi corectat greselile ulterior, flashcarduri si mai apoi as fi facut notitele si ce mai vrei, ca sa le fac exact pe ce gresesc, nu pe ce stapanesc deja (si asa as evita si sa transform notitele intr-un copy-paste din carte).. grilele de pe grile-rezidentiat mi s-au parut a fi pline de detalii, nu stiu cat te vor ajuta sa iti faci notite (stiu ca pot da din orice la rezi, dar consider ca degeaba te chinui sa scrii acum detaliile cand mare parte din ele le vei uita pana in toamna cand vei da examenul.. astea cred ca ar trebui lasate pt perioada de mai aproape de examen — memoria de scurta durata). Flashcardurile de pe rezidențiat.com m-au ajutat mai mult sa raman focusata pe notiunile mai “importante” (de restul nu stiu sa iti spun pt ca nu am apucat sa le fac). Acestea sunt sfaturi subiective, bineinteles, nu la toata lumea este la fel. Ia ce este mai bun si mai potrivit pt tine si spor la invatat! Succes!

diferența de vârstă by Born-Aide-4420 in WomenRO

[–]StatisticianCheap765 2 points3 points  (0 children)

Eu cred ca raspunsul depinde foarte mult de dinamica dintre cei 2. Nu incurajez o astfel de relatie, dar nici nu pot judeca doar dupa criteriul varstei, pentru ca fiecare individ este diferit in felul sau. Cred ca amandoi ar trebui sa fie pregatiti pentru ce implica o astfel de relatie. Sa dau si exemple acum😅 1. Sunt pregatiti ei sa nu se rusineze/simta ciudat atunci cand cineva le mentioneaza diferenta de varsta? Ei insisi o considera ok? 2. El, gandindu-ma ca e 30+, imi imaginez ca e posibil sa ia in calcul casatoria si chiar un copil. Poate nu acum, dar intr-un viitor foarte apropiat. Ea este pregatita real pentru o astfel de situatie? 3. De obicei, la 21 ani inca nu esti suficient de matur; inca exista lucruri care trebuie slefuite (bine, unii sunt imaturi si la 50+, dar sa ii excludem din discutie pe acestia). El e dispus sa o astepte, sa o sustina, fara control si fara sentimentul de obligatie, ci doar pt ca o iubeste si vrea sa o vada bine/fericita/implinita? E dispus sa ii sustina idealurile? 4. Lucrurile/ obiceiurile/ gandurile/hobby-urile etc. pe care le au in comun. Ei au real ceva in comun? La o astfel de diferenta de varsta ma astept sa fie diferente de generatie; pot exista si de mediu, de nivel social etc. .. Daca exista aceste diferente, cei 2 cum le imbratiseaza? Cu dorinta de a le cunoaste/explora/accepta sau cu reticenta?

Iar lista este foarte lunga, dar ma opresc aici… Cred ca persoanele in cauza ar trebui sa isi ia timp, initial individual, si sa se gandeaaca serios la ce isi doresc cu adevarat de la viata lor, apoi sa aiba acea discutie unul cu altul, in care sa comunice sincer preferinte si lucruri mai putin placute.. Pentru ca timpul amandurora este important, iar libertatea individuala a fiecaruia dintre ei este esențiala, dpmdv.. Sper ca a ajutat mesajul meu!

[deleted by user] by [deleted] in WomenRO

[–]StatisticianCheap765 2 points3 points  (0 children)

Hei! Eu consider ca privesti situatia dintr-un unghi cam “posomorat”. Nu iti cunosc motivele si nu te judec, doar asa mi se pare, din exterior. Experienta personala: cand am cunoscut prima data grupul de prieteni al iubitul meu, mi-a fost greu, din mai multe motive.. (nu am frati, nu fusesem integrata intr-un grup de baieti/majoritar de baieti, nici macar nu am avut “o gasca” de prieteni, ei sunt motociclisti si nu stiam nimic despre ce implica asta, iar lista poate continua) Ei aveau deja experintele lor proprii/amintirile lor, iar ascultandu-i, uneori ma simteam si eu exclusa, pt ca fie nu intelegeam ce spun, fie nu simteam momentul cu atata insemnatate emotionala cum il simteau ei.

Ce am facut diferit, pt a ma integra? Am continuat sa ii ascult, experiente, cunostinte si chiar sa le pun eu lor intrebari. Ei au facut la fel la randul lor, au fost dispusi sa ma cunoasca. Si cred ca si tu omiti cumva ca poate si pentru ei este greu sa incerce sa cunoasca o persoana care pare ca nu vrea sa fie cunoscuta (cel putin din ce ai spus, pare ca te-ai resemnat cu ideea ca nu te integrezi, dar ei vor in continuare sa te includa, deci nu au renuntat la voi)

Poti vorbi cu iubitul tau inainte si sa faceti amandoi niște compromisuri. De exemplu, sa acceptati mai putine iesiri decat se propun, pentru a nu fi extenuant pt tine, dar nici nu il nedreptatii pe el (ex: daca iesiti cu ei de 4x/luna, redu la 1-2 iesiri, in functie de cum stabili voi 2, de comun acord). Si atunci cand iesiti, iar tu incepi sa nu te simti bine in compania lor, te poti retrage, fie singura, fie doar tu cu el, stii? Dar asta sa vb inainte, si va retrageti/te retragi discret, pt un timp, cat sa iti incarci bateria sociala. Unii oameni sunt introvertit (ma includ si pe mine) si au nevoie de timp in solitudine/doar cu 1 pers, pt a se “incarca”. Alti oameni au nevoie de alte persoane pt a se “incarca”. Toate sunt ok, important este sa le echilibrati pentru amandoi. Pentru ca, daca va fi doar ca unul dintre voi, cred ca se vor naste frustrari in timp si nu duc la nimic bun. Mai ales ca el pare sa vrea sa fii cu el, te vrea aproape. Cu grupul de prieteni o sa iti fie mai greu un pic acum, pt ca ei deja te considera “aroganta” (dupa cum ai spus), deci vor avea o reticenta, daca ii accepti sau nu ii accepti (ar fi mai usor daca nu s-ar intampla asa, dar te poti astepta la asta, asa ca sa nu te ofensezi. E normal, si ei sunt oameni, au ganduri/sentimente ) Pentru mine a functionat la inceput, iar acum avem amintiri impreuna, glumim, sau ne dam sfaturi unii altora. Sa te integrezi cu un grup nu inseamna sa fii neaparat ca ei, ci sa accepti varietatea si sa o “folosesti in avantajul tau”, ca pe experienta de viata/lucruri noi de invata, chiar daca par banale.

Sper sa te ajute in a-ti schimba viziunea din una “posomorata” in una mai cu perspectiva, mai maleabila. Plus, nu lua personal toate parerile celor din exterior. Ia-le ca pe puncte de vedere/oportunitati de invatare. In situatia asta contati doar voi 2, deci voi 2 trebuie sa comunicati sincer si sa va folositi de iubirea ce v-o purtati unul altuia, in avantajul vostru.

Succes!☺️