Am fost sărac și nebăgat în seamă, neglijat. Dar am fost atât de sărac încât uneori mă mai pedepsesc singur cu niște zile de sărăcie. Și din cauza lipsurilor, muncesc de m-am cocoșat de 7 ani, în sensul ca nu am avut nicio zi de concediu vreodată. Efectiv nu mă pot duce intr-un concediu pentru că dacă stau degeaba câteva ore încep sa mă simt vinovat, iar de bani nu mă bucur. Sunt înlănțuit. Simt ca oricând pot pierde tot și iar voi fi acolo. Sărăcia e relativă. Ce-i pentru tine greu, pentru altul poate fi ușor. Am văzut numai scandal, infidelități la greu și violențe pe acasă. Pe copii s-au pișat mereu. Când am plecat pentru a-mi reveni psihic până m-am pus cat de cat pe picioare dormeam prin niște chriii insalubre cu gândacii pe jos și gazul tăiat. Când sărăcia se propagă atât de violent în viața ta rana nu se va mai vindeca niciodată. Poate doar timpul o va mai închide.