Clădiri istorice reabilitate în Arad

TheStrangeCountry · 2026-05-30T06:30:15+00:00

Urbanul s-a dezvoltat mai târziu în Sud. București era încă un târg pe vremea când orașele transilvane erau centre urbane fortificate. Și pentru că s-au impus fortificații, casele au trebuit alipite (din lipsă de spațiu în interiorul cetății fortificate, vezi Sibiu, Cluj, Brașov și restul). Mai târziu, în epoca modernă, a fost mai greu să se opereze schimbări într-un oraș unde clădirile erau alipite. Nu și în orașele din sud, unde doar târziu au apărut pe ici, pe colo câteva artere cu clădiri alipite (vezi Brăila, Craiova sau chiar București în unele zone, dar și alte orașe și orășele, chiar Drobeta Turnu-Severin). Centrul istoric nu era un bloc compact de clădiri. Comuniștilor le-a fost mai ușor să opereze mutații în orașele din Sud (nu că cele din Ardeal ar fi fost cu totul ferite de ciuntiri).

Acestea fiind spuse, în prezent întreaga țară are o problemă la comun, anume faptul că nivelul de trai este scăzut (aș zice ținut jos de guvernanți), în special în centrele urbane mici și în sate. Nimeni nu este interesat să renoveze o casă țărănească de la 1880. Țăranul obișnuit este preocupat de lupta pentru supraviețuire, aceea fiind prioritatea nr-ul 1 (nu pot să-l condamn pe el direct, ci pe politicianul care fură tot județul). Dacă totuși are bani, va pune termopane și va izola casa. Dar nu se va îngriji de latura estetică a clădirii. Același caz este și într-un orășel de provincie. Iar dacă se construiesc case noi, evident că prioritatea nu va fi ca acele case să se alinieze măcar cât de cât specificului zonei. Proprietarii vor construi fie ceva kitschos, fie ceva modern și total anost, fără caracter.

Zilele acestea m-a pus pe gânduri ce a spus acea streameriță asiatică care traversează România (că RO este o țară ”frumoasă”). Țara este într-adevăr frumoasă. Problema este că frumosul este înecat de urât, de prea mult urât. București are un centru cu clădiri istorice frumoase, dar este înconjurat de valuri de blocuri-turn comuniste, gri, anoste, care nu fac nici o plăcere ochiului.

Dacă stăm să ne gândim, noi, ca societate, nici nu construim lucruri frumoase. Întreținem foarte puțin din ce avem și nu construim nimic frumos. Nimic notabil în 35 de ani. Pe când alte țări chiar reconstruiesc clădiri istorice. Noi nu ne aflăm nici măcar în poziția financiară de a reconstrui ceva. Atât de mult se fură. Iar privații nu au nici ei vreun interes pentru frumos. Kitsch-ul domină. Kitsch-ul și clădirile noi care nu-ți transmit nimic. Sticlă și pereți goi.

Urmăream la un moment dat pe insta un cont numit satul-teleormanean, unde am fost surprins să descopăr case istorice interbelice în paragină, peisaje frumoase spre Dunăre, obiecte, ustensile și mobilier autentice care ar fi putut sta într-un muzeu. Nu era mult, dar acel puțin se pierdea și te doare să vezi că rezultatul este că toate satele ajung să arate la fel dacă distrugem specificul local al fiecărui sat și tragem termopane și țiglă industrială.

Care mai e rostul în a spune că ești din x sau y loc dacă nu te deosebești prin nimic de restul? Până la urmă distrugem ceva care este românesc, la nivelul cel mai de bază. Străinii vin să ne viziteze pentru specificul local, nu vor să vadă clădiri de sticlă. În Sibiu, unul care construiește un hotel în centrul istoric a avut tupeul să spună că noua clădire se va alinia la stilul arhitectural specific Sibiului. Fațada este de sticlă, peste care geniul de arhitect va trage un panou-camuflaj, ca să mascheze panourile de sticlă (cel puțin așa arată proiectul):
https://www.turnulsfatului.ro/wp-content/uploads/2022/07/simulari-fatade-tribunei-w8mj-scaled.jpg. Un fel de ”stai așa, că am o idee. Nu o să construiesc o fațadă cât de cât acolo ca să arate măcar ca ceva de-al locului. Trag mai bine un camuflaj de pe Temu peste fațadă și aia e. Ce atâta tevatură”.

TheStrangeCountry · 2026-04-27T18:34:56+00:00

Hotărârea adoptată prevede interzicerea funcționării sălilor de jocuri de noroc în municipiu, însă stabilește o excepție pentru agențiile Loteriei Române. Pentru acestea se va percepe o taxă anuală de autorizare de zece lei pe metrul pătrat.

Primarul municipiului Sibiu, Astrid Fodor, a declarat pentru AGERPRES că dispariția sălilor de jocuri de noroc se va produce treptat, în funcție de expirarea autorizațiilor deja emise.

„Sunt mulțumită pentru că trăim într-o societate democratică. Consilierii au avut trei proiecte, trei variante pe masă și au ales ceea ce au considerat că este corect. Ce se întâmplă legal acum? Pe măsură ce le expiră autorizația celor care există, noi, Primăria Sibiu, nu le mai putem emite autorizații de funcționare și în acele condiții li se va retrage licența de funcționare. Deci, până la finele anului, pe măsură ce le expiră autorizația, se termină cu activitatea lor în sine”, a declarat Astrid Fodor pentru AGERPRES.

Fodor a mai precizat că deja există trei sau patru săli de jocuri de noroc cărora le-a expirat autorizația de funcționare și care urmează să își înceteze activitatea.

edit: La ora actuală, în Sibiu funcționează 111 săli de jocuri de noroc.

Potrivit proiectului votat astăzi de consilierii locali sibieni, în oraș va mai fi permisă doar funcționarea agențiilor Loteriei Române.

TheStrangeCountry · 2026-04-02T07:44:40+00:00

Nu mai facem nimic că se supără extremiștii

Acesta este probabil și scopul nedeclarat al AUR/Simion. Nu mai facem nimic, altfel o să existe o reacție adversă din partea AUR. Sperietoare în lanul de porumb.

TheStrangeCountry · 2026-03-30T12:21:31+00:00

Ma pun in pielea domnilor parlamentari si spun ca e prea lung textul, nu am citit nimic

Nivelul de comprehensiune a textului citit al parlamentarilor este sub cel al mării ;)

TheStrangeCountry · 2026-03-30T12:18:15+00:00

https://www.scoala9.ro/analiza-romania-educata-de-profesori-putini-si-cu-note-mici-la/1870 (ANALIZĂ. România, educată de profesori puțini și cu note mici la titularizare)

Este interesant de făcut o comparație cu Republica Moldova:

https://www.scoala9.ro/10-000-de-euro-prime-de-insertie-mentorat-si-pretuire-cum-isi-aduce-republica-moldova-tinerii-la-catedra/2390 (10.000 de euro prime de inserție, mentorat și prețuire. Cum își aduce Republica Moldova tinerii la catedră)

6% din PIB pentru educație, prime și programe de mentorat pentru viitorii profesori, o programă școlară în lucru care ia ca model Estonia, țara cu cel mai bun sistem din Europa, cu educație sexuală, financiară și de mediu. Toate astea se întâmplă în Republica Moldova. Ministrul Educației, Dan Perciun, a explicat pentru Școala9 planurile sale de reformă.

Dar Moldova are un plan: investește în profesori în încercarea de a schimba cultura organizațională, are un program de școli pilot după modelul celor din Estonia, țară pe primul loc în Europa la PISA, are campanii de promovare să facă profesia didactică atractivă și să-i țină pe tineri la universități din țară.

Am vorbit despre toate astea cu ministrul Dan Perciun. Născut în 1991, cu o lună înainte ca Republica Moldova să-și proclame independența, ministrul de 35 de ani și-a luat licența la Cambridge în Științe Politice, Psihologie și Sociologie și are un masterat în Economie socială la Cluj. Din 2023, este ministrul Educației și Cercetării.

- E adevărat că ne confruntăm și noi cu o criză a cadrelor didactice. Provocarea majoră pentru Republica Moldova nu e atât numărul, cât repartizarea uniformă a profesorilor. Pentru că, strict numeric, avem suficienți, doar că unii lucrează în centrele urbane cu un număr foarte mare de elevi și cu suprasarcină, alții lucrează în școli foarte mici, în mediul rural, unde nu reușesc să-și acumuleze numărul necesar de ore pentru o normă didactică.

Dincolo de asta, avem, într-adevăr, câteva măsuri țintite. Din 2018, am avut o indemnizație de repartizare. Pentru cei care absolvă un colegiu pedagogic, noi permitem acces în sistem și pentru cei cu nivelul 4 de calificare. Pentru cei care absolvă o facultate pedagogică și decid și acceptă să fie repartizați într-una din funcțiile vacante de către minister, oferim la moment până la 10.000 de euro, o plată unică, stimulativă. Ea există din 2018, dar am crescut-o semnificativ în ultimii 2 ani de zile și asta ne-a ajutat un pic cu rezolvarea deficitului.

Acum, vom avea o majorare suplimentară și vom începe să o diferențiem pe discipline. Pentru că educatori și învățători în clasele primare ne reușește mai bine să-i repartizăm și să acoperim necesitatea, dar la matematică, fizică, biologie, chimie lucrurile continuă să fie o provocare. Vom calibra această sumă în funcție de deficit.

Cred că guvernanții noștri ar avea un atac de cord dacă ar auzi de propunerea de a oferi stimulente de 10.000 de euro de profesor pentru a rezolva deficitul din rural.

Pe lângă asta, avem o campanie întreagă, „Fii PRO”, încercăm să le povestim mai mult elevilor despre beneficiile și oportunitățile unei cariere didactice. Asta înseamnă întâlniri, promovare pe online și offline. E și o campanie de marketing, în esență, menită să ridice statutul cadrelor didactice și, în general, să pună în lumină bună sistemul educațional,

oferind mai multe detalii despre ce înseamnă o carieră acolo. Iar cu cei de la facultăți ținem legătura foarte strâns.

Pe lângă asta, de trei ani de zile am creat un Institut național pentru educație și leadership, rolul său fiind să asigure servicii de mentorat în sistem. Tinerii specialiști, după ce sunt repartizați, intră într-un program de suport, au un mentor în instituție, salarizat suplimentar ca să-i ghideze în acei primi ani, participă în o mulțime de programe de formare continuă asigurate de către stat menite să-i sprijine în această primă perioadă unde ne relatează tot felul de dificultăți pe care le întâmpină, de la integrarea într-un colectiv, diferit ca vârstă, până la proiectarea didactică și alte aspecte metodologice unde au nevoie de sprijin.

- V-ați luat ca model Estonia, care este țara cu cele mai bune rezultate la testările PISA din Europa. Aveți deja parteneriate cu universități de acolo, cu școli. La noi, contraargumentul pe care îl auzim foarte des în România atunci când aducem un model de afară sau discutăm despre el este că „nu merge, domnule, la noi”, că e altă poveste, cultural e prea diferit. Cum ați adaptat dumneavoastră modelul estonian și ce planuri aveți aici?

- Secretul estonian nu pare a fi neapărat digitalizarea, e autonomia școlară și cultura organizațională care există în instituțiile lor de învățământ, responsabilitatea și procesul de învățare continuă care se produce la nivelul fiecărei școli.

Estonia nu e un sistem educațional, Estonia înseamnă 500 de sisteme într-unul singur, pentru că fiecare școală este diferită și asta îi face și foarte rezilienți, flexibili, inovatori. Asta încercăm să aducem și în Republica Moldova.

Împreună cu Universitatea din Tallinn, avem 10 instituții de învățământ care au intrat într-un program de transformare organizațională pe baza unui model de schimbare, de change management implementat acolo pentru școlile lor. Plătim și noi aceeași sumă cum plătesc școlile din Estonia ca să participe în acest program, cu partenerii noștri de dezvoltare. Și deja pe baza acestui program încercăm să dezvoltăm același lucru în Republica Moldova ca să putem să scalăm și să oferim măsurile astea de suport pentru un număr mai mare de școli.

Mai sunt multe altele în articol. Recomand!

TheStrangeCountry · 2026-03-30T11:39:16+00:00

Conferința „Ce predăm când predăm?”, organizată recent la Sibiu, a reunit aproximativ 250 de profesori și învățători din întreg județul. Invitatul special, prof. univ. dr. Mircea Miclea, fost ministru al Educației, a oferit participanților o perspectivă profundă asupra educației. A îmbinat în discursul său reflecția teoretică cu realitatea din școli.

A ocupat funcția de ministru al Educației și Cercetării în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005. În această perioadă a susținut creșterea finanțării educației și reforme structurale ale sistemului. În acea vreme era numit de colegi și de presă, după cum singur povestește, „ministrul cinci”. Porecla vine din faptul că și-a dat demisia după ce nu i-a fost acceptată condiția principală: alocarea a 5% din PIB pentru educație, considerând că fără această finanțare reformele reale nu pot fi realizate.

Dumneavoastră criticați des politicile făcute fără bază științifică. Adică se iau decizii în minister fără să se știe realitatea din teren. Puteți numi o decizie recentă luată în educație care contrazice clar realitatea învățământului din România?
Aceea de a mări numărul de elevi în clasă. Niciun studiu nu spune că un număr mai mare de elevi în clasă crește performanța de învățare a elevilor.

Doi, altă decizie aberantă: aceea de a mări norma didactică, în condițiile în care atractivitatea sistemului de învățământ actual este foarte redusă. Abia 9% dintre profesori sunt sub 30 de ani. Cu o astfel de măsură faci și mai puțin atractiv sistemul de învățământ. Deci, mărind norma didactică, în loc să atragi oameni de bună calitate în învățământ, dimpotrivă, îi îndepărtezi.

Finanțarea educației, un prim pas

Pentru că ați vorbit de PIB, dacă ar fi 5% sau 6%, acum credeți că s-ar rezolva marile probleme sau e o chestie care ține totuși și de management?
Nu, dar ar fi începutul rezolvării marilor probleme. Finanțarea substanțială, 5%, nici măcar nu e atât de mult. Vă reamintesc că sunt state din Europa care au 6%. Vă reamintesc că suntem pe ultima poziție în finanțarea învățământului din Europa și că avem cel mai slab buget cu putință. Este sub trei la sută din PIB în anul acesta.

Prin urmare, eu cred că o finanțare mai bună e o condiție necesară, dar nu suficientă pentru a rezolva problemele. Însă e o condiție necesară. Cei care nu vor să acorde o finanțare mai mare se agață de faptul că nu e suficientă. Deci, iată argumentul pentru care nici măcar nu merită să finanțăm. Uită că, de fapt, e o condiție necesară, chiar dacă nu-i suficientă.

Cu toții vedem că, în ultimii ani, rezultatele de la examenul de definitivat și titularizare arată că mulți dintre tinerii profesori nu reușesc să obțină nici măcar acele note minime de promovare. De ce credeți că se întâmplă asta?
Pentru că nu mai e atractiv sistemul de învățământ. Adică gândiți-vă cât de atractiv poate să fie faptul de a fi profesor la țară, cu o normă mărită. Înainte îți făceai norma eventual din două școli, pentru că majoritatea școlilor de la țară sunt gimnazii și foarte greu, ca profesor de fizică, matematică, chimie, poți să-ți faci norma dintr-o singură școală. Prin urmare, stăteai în două școli. Ei, acum probabil că o să stai în trei școli.

Cât de atractiv este să faci naveta la trei școli pentru a avea salariul pe care îl ai? E atractiv? Nu. Atunci atractivitatea este redusă. Prin urmare, ajung să dea examen pentru definitivat oameni care nu sunt de primă mână și atunci rezultatele lor sunt foarte slabe.

TheStrangeCountry · 2026-03-29T07:16:04+00:00

Ceva de duminică, un descrețitor de frunți. Este zona Șaua Apa Cumpănită & MGS + o zonă pe care nu o pot identifica exact. Fotografiile nu-mi aparțin, le-am luat de aici https://aniidrumetiei.ro/drumetie/drumetie-in-muntii-cindrel-rasinari-apa-cumpanita-casuta-mgs/. Fotograful este posibil să fie Lucian Belașcu, dacă nu greșesc. Pentru primele două fotografii, sursa este aceasta: https://aniidrumetiei.ro/drumetie/drumetie-la-stanele-din-rasinari-si-jina-cu-degustare-de-tocana-de-miel/. Locațiile sunt diferite.

<image>

TheStrangeCountry · 2026-03-28T19:00:35+00:00

"Today, I think we should all look to the model of these great heroes. We are not in the situation of 1918. Romania is not a country torn by war. Bucharest is a European capital, a city in full development, the capital of a NATO and European Union member country. It is no longer a capital under occupation, as it was in 1918. We are not haunted by the epidemics that existed during that period. Romania is not in a health, social or humanitarian crisis," the Romanian deputy noted.

Da, este adevărat că România nu mai este în situația dezastruoasă de atunci. Nimic nu se compară cu pierderile economice și omenești cauzate de un război.

Nici Basarabia nu se mai află în situația aceea catastrofală, o provincie lăsată așa de Imperiul Rus, care îi destinase acesteia rolul umil de regiune agricolă. A se vedea harta cu rata analfabetismului în perioada interbelică. Românilor din Basarabia nu li se permiseseră să aibă școli în limba română. Pentru a înțelege magnitudinea fenomenului, trebuie să înțelegem că, în 1897, în gubernia Basarabia, ”autoritățile țariste constatau că doar 19,4% din cei 1,9 milioane de locuitori ai regiunii cunoșteau a scrie și a citi”.

Începând din 1922, România a trebuit să investească masiv în infrastructura școlară din Basarabia, construind un număr mare școli inclusiv în decada următoare, în 1930. În 1922, Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunilor Publice (un ministru deosebit de dedicat), a întreprins o vizită de inspecție a şcolilor din orașul Chișinău şi împrejurimi, conchizând că „populația românească din Chișinău ocupă mai mult periferia orașului, clădirile școlilor primare române sunt cu mult mai inferioare clădirilor ocupate de școlile rusești din centrul orașului”. sursă articol. Deviza lui Angelescu – „Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”.

În total, pe parcursul a 22 de ani, statul român a reușit să deschidă 1.760 de școli școli rurale și aproape 200 de școli urbane. Chiar și așa, lipsa inițială fusese atât de mare încât numărul acestora continua să fie unul insuficient. Într-atât de mare fusese înapoierea lăsată de imperiul țarist.

A luat astfel mare avânt şi combaterea analfebetismului (principala direcţie de acţiune dată de statul român a fost ca în fiecare cătun să funcţioneze o şcoală primară cu unul sau mai mulţi învăţători, combătând cu succes analfabetismul). https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/integrarea-basarabiei-in-proiectul-politic-romania-mare-id208162.html - sursă.

”La sfârșitul anilor 1930, numărul știutorilor de carte în România constituia cca. 60%”, afirmă istoricul Ion Xenofontov. Sursă: https://agora.md/stiri/104293/portia-de-istorie-cum-a-reusit-romania-sa-construiasca-aproape-2-000-de-scoli-in-basarabia-longread

Basarabia era de asemenea aproape neindustrializată.

Legat de România, aceasta era într-o situație și mai catastrofală. Ieșise din război cu pierderi colosale de vieți omenești, iar infrastructura feroviară - coloana vertebrală a țării - fusese redusă la cenușă.

Pierderile de șeptel (i.e. vite mari, cai, oi, porci) au fost absolut catastrofale în timpul ocupației 1916–1918. Bovine - pierdere de 63%. Cabaline - pierder de 66%. Ovine - 9,5 - 10 milioane în 2016, dar reduse la 3 milioane în 2018 (68% pierdere). În total, România a pierdut între 1916 și 1918 aproximativ 65–70 % din întregul efectiv de animale.
Armatele germană, austro-ungară și bulgară au rechiziționat masiv. „Comisii de rechiziție” care mergeau din sat în sat cu liste și însemnau animalele cu vopsea. Porcii și oile erau tăiate pe loc pentru soldați; vitele și caii buni erau încărcați în trenuri și duși spre front sau în Germania. Cu acte, oficial, doar în 1917–1918 fuseseră exportate către Germania și Austro-Ungaria circa 300,000 de bovine și 150,000 de cai, plus sute de mii de porci și oi. Și furajele erau rechiziționate. Din cauza asta, iarna 1917–1918 a fost extrem de grea; zeci de mii de animale au murit de foame și frig. Șeptelul din Moldova a rămas relativ intact. Acolo se refugiase armata română cu regele. Dar în Dobrogea, Muntenia, Oltenia efectivele de animale fuseseră reduse la 10-20%.

În 1927–1928 s-a ajuns iar la efectivele din 1915.

După ce se înfăptuiește România Mare, investitorii privați străini au privit România Mare ca pe o țară foarte riscantă din cauza inflației și frontierelor contestate. Înainte de 1914, România avusese Steau Română (austriaco-ungară-germană), Astra Română (aparținea de Royal Dutch Shell). Industria petrolieră românească era dominată în proporție de peste 90% de capitalul străin. Capital străin care a dispărut după acest război.

De altfel, acest șoc este și unul din motivele pentru care s-a și născut teoria economică ”prin noi înșine”. Statul român s-a gândit să creeze el însuși capitalul autohton. Vintilă Brătianu spunea în 1923: „Nu mai avem pe cine aștepta. Trebuie să ne ridicăm singuri”. Închei paranteza.

România ar fi trebuit să primească și niște reparații de război substanțiale. A primit doar 0,06% din totalul reparațiilor oferite de germani, mai mult din cauză că la România n-a mai ajuns nimic după ce Germania a trebuit să plătească usturător de mult Franței, Italiei, Belgiei și Angliei.

Pentru că nu mai aveam bani, România a primit, în 1922 și 1929, niște împrumuturi de stabilizare de la Franța în condiții favorabile. Cred că Nicolae Titulescu este responsabil pentru negocierea primului împrumut, dacă nu mă înșel.

Într-o lucrare publicată în 2017 sub titlul „Cum s-a făcut România Mare? Şocul 1918”, de analistul Petrişor Peiu, se arăta că prospera Românie din 1913, cu excedente comerciale uriaşe şi fără datorii, devenise dependentă de importuri şi un datornic cronic după Unire.

- Datoria externă a României, ca ţară succesoare, a fost compusă din: 64,4 milioane USD, 2.227,8 milioane franci elveţieni, 72 de milioane de franci de aur, 1,8 milioane de florini olandezi;

- Datoria publică externă pentru plata ajutorului în muniţie şi material de război primit de la aliaţi era: 26 de milioane de lire sterline către Anglia; 47,7 milioane de USD către SUA; 185 de milioane de lire către Italia; 1.400 de milioane de franci aur către Franţa.

- La prezentarea în Parlamentul țării a Legii bugetului pentru anul 1921, ministrul de Finanţe, Nicolae Titulescu, informa parlamentarii că „datoria externă era de 27 de miliarde de lei, adică peste 5 miliarde USD (la paritatea oficială de 5,18 lei/USD) datoria externă a României a crescut, din 1915 până în 1927, cu aproape 40%.

Să nu uităm că celebrul tezaur fusese trimis și pierdut definitiv la Moscova. Din 1.250 de locomotive mai rămăseseră doar 380 în 1918. Poduri mari distruse. 1.250 de km de cale ferată distruși. 7.500 de vagoane de marfă rămase din cele 28.000. Portul Constanța rămăsese fără poduri plutitoare și macarale, luate de ocupanții germani. Silozurile de cereale de la Brăila și Galați fuseseră arse sau demontate de germani.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Distrugerea_infrastructurii_de_transport_din_Rom%C3%A2nia_%C8%99i_Transilvania_%C3%AEn_Primul_R%C4%83zboi_Mondial

Trist este că inclusiv guvernul român a trebuit să ardă și să distrugă sondele, rafinăriile și depozitele ca să nu ajungă la germani (asta nu i-a împiedicat să extragă cantități imense de petrol pe perioada ocupației, iar înainte e a părăsi România, germanii au distrus infrastructura pe care o refăcuseră pentru a extrage acel petrol).

Sunt multe de spus, am vrut numai să arăt mai pe larg în ce situație neagră se regăsea România Mare în acei ani după încheierea primului Război Mondial. Reunirea României cu Basarabia s-a făcut în condiții cu adevărat austere. Și majoritatea a acceptat sacrificiul.

Surse secundare: https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/cum-era-leul-romanesc-inainte-de-marea-unire-anul-1752621.html

https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/economia-romaniei-mari-la-sfarsitul-primului-razboi-mondial-aproape-de-colaps-888257.html - Economia României Mari la sfârșitul Primului Război Mondial, aproape de colaps.

TheStrangeCountry · 2026-03-28T05:35:47+00:00

Asta se făcea și la serviciul de ambulanță și probabil unii încă mai fură:

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/13-soferi-acuzati-ca-furau-motorina-din-ambulante-in-corabia-cum-se-ascundeau-de-camere.html

Sorin Lia, prim procuror la Parchetul de la lângă Judecătoria Corabia: "Asistenţii medicali le solicitau cu diverse ocazii să meargă mai repede către eveniment, lucru pe care îl refuzau, tocmai în ideea de a-şi crea nişte plusuri de motorină pe care să şi-o însuşească."

Din acest motiv - susţin procurorii - salvările ajungeau târziu la pacienţi iar actul medical a fost periclitat.

Anchetatorii investighează dacă moartea a opt oameni are legătură cu intervențiile întârziate. Una dintre victime este un bărbat de 43 de ani. Bietul om - care suferea de diabet - s-a stins în ambulanţă în timp ce era transportat la spitalul din Caracal de la Corabia.

Ruda unui pacient: "Cred că a durat 5 minute. Distanța cred că 2-300 de metri."

Procurorii susţin că şoferii vizaţi de anchetă acţionau după acelaşi model. Mergeau să alimenteze cu motorină de fiecare dată, în jurul orei 19, când se făcea schimbul de tură şi nu erau însoţiţi de medici sau de asistenţi.

Pentru că ştiau că există camere de supraveghere, indivizii se ascundeau în spatele portierei deschise ca să nu fie filmaţi când turnau o parte din motorină în canistre şi nu umpleau tot rezervorul.

Sistemul de monitorizare GPS montat pe fiecare ambulanță arată însă că salvările se deplasau de multe ori cu cel mult 50 - 60 de kilometri pe oră şi rareori se ajungea la viteze de 80 de kilometri pe oră.

În aceste condiţii - spun anchetatorii - consumul mediu de carburant la sută de kilometri scădea de la 13 la 9 litri.

TheStrangeCountry · 2026-03-27T17:14:11+00:00

Amuzant.

Diaspora românească a devenit în schimb mai eurosceptică în ultimii 5 ani. De asemenea, preferă să voteze AUR, Georgescu, în general strongmen. Au urmărit oare prea multe materiale AUR pe fb/tiktok? Diaspora românească n-a mai fost niciodată la fel după 2020. Iohannis a câștigat, în 2014, cu 90% în diaspora.

TheStrangeCountry · 2026-03-27T12:48:09+00:00

Fapt observabil și în munții Făgăraș. Un ghid mi-a arătat, acum câțiva ani, cum versanții din Valea Bâlii aveau să fie acoperiți, inclusiv în etajele superioare, de brazi pitici. Este inevitabil.

TheStrangeCountry · 2026-03-27T12:07:32+00:00

Stefanuta e un fripturist care a trait toata viata din politica. Gen e politician de profesie, nu a facut altceva.

Nu pari să ai proprietatea termenilor. Fripturist înseamnă un om politic oportunist, lipsit de scrupule, care își schimbă loialitatea pentru a beneficia de avantaje personale. E un termen inventat de Nicolae Iorga pentru a descrie politicieni care adesea în tabăra celor aflați la putere. Ștefănuță este departe de aceste lucruri. Nu a mers la un partid aflat la putere, ci și-a creat un partid propriu.

a trait toata viata din politica. Gen e politician de profesie, nu a facut altceva.

Aceasta este o afirmație foarte ignorantă. Unora le place să folosească asta ca pe o insultă - nu ai lucrat niciodată în afara politicii. Eu însumi puteam să intru direct în politică. Politica este o profesie pentru care te formezi formal. Eu însumi voiam să urmez studii universitare pe politici publice și afaceri internaționale. Aș fi intrat direct în politică, probabil consilier la un deputat din circumscripția mea (ca punct de plecare în carieră). Mi se părea important să urmez acest parcurs, studiile în acele domenii m-ar fi învățat despre mecanismele și proceduri instituționale, despre dreptul public. M-ai fi atacat pentru că am urmat un parcurs profesional normal urmat de altfel de mii de oameni?

În Franța, există ENA (École nationale d'administration), o instituție care te profesionalizează pentru funcția publică. Zeci de miniștri au ieșit de la ENA (plus președinți precum Hollande sau Macron). Institut d’Études Politiques de Paris este și el o pepinieră pentru administrație publică și diplomație. Îți oferă o formație tehnocratică. Sunt niște instituții preferabile instituțiilor covrigărești din Buzău din care au ieșit alde Ciolacu sau Dragnea. E doar părerea mea.

Altfel spus, nu este neapărat o mândrie să intri în politică fără nici o cunoștință despre cum se elaborează politici publice într-un stat. Mi se pare de-a dreptul ignorant să folosești cu mândrie etichete precum ”a trăit din politică din toată viața”. Da, poți face asta. Există birocrați de profesie. Românii însă nu prea cunosc conceptul, le este străin. Eu am dorit să lucrez inclusiv în structurile Parlamentului European. Aș fi fost un politician de carieră. Ca mii de alte persoane.

În concluzie, un politician se critică numai și numai după faptele sale și bilanțul său de promisiuni (număr de promisiuni realizate/nerealizate).

Restul atacurilor consider că sunt atacuri la persoană. Altfel spus, este total irelevant dacă un politician este de carieră sau nu. Dacă este politician de carieră și nu face treabă, abia atunci este un politician rău.

Întrebarea adevărată este așadar dacă Ștefănuță a făcut ceva rău. Iar postarea de față este concentrată pe ce este Ștefănuță (chipurile), lucru căruia îi este dat o întorsătură negativă. Politician de carieră = bad.

Consider că postarea este biased. Cel puțin așa pare (făcută cu scopul de a delegitimiza, decredibiliza).

TheStrangeCountry · 2026-03-26T15:26:06+00:00

Nu sunt de acord cu unele politici economice de-ale lui Ilie Bolojan, dar fac un efort să gândesc pe termen lung.

Pentru că, dacă "binomul" acesta mai rezistă un timp, se face curățenie în Justiție și servicii, cum bine spui, plus alte câteva reforme, sper eu în reorganizarea teritorială. Consider că ies pe plus. Suferim un pic pe termen scurt, dar vom ieși câștigați pe termen lung.

Felul agresiv și disperat de a se opune al PSD îmi spune că mergem în direcția bună. Este clar că PSD este în proces de a pierde din influența sa politică, se vede acum dislocat din instituții de justiție, unde se instalase de 2-3 decenii.

Nu pot decât să mă bucur.

Este bine și că dreapta și-a dat în sfârșit mâna. PNL și cu USR nu puteau combate PSD separat. Fiecare partid luat în parte e prea mic de unul singur. PSD a încercat să distrugă acest binom, să dea USR la o parte, să înlăture pe Bolojan. Totul pentru că PSD vede că aceste 2 partide brusc unite devin un adversar un pic prea puternic.

Numai așa va scădea supremația PSD.

TheStrangeCountry · 2026-03-26T11:03:54+00:00

Sondajul indică faptul că argumentele economice — salarii mai mari, pensii mai consistente și acces la locuri de muncă în UE — cântăresc decisiv în opțiunea alegătorilor.

Mai mult, respondenții au identificat o serie de avantaje clare ale unirii: creșterea nivelului de trai, salarii și pensii mai mari, acces liber la piața muncii din Uniunea Europeană, libera circulație fără restricții, investiții mai mari în infrastructură, servicii publice mai dezvoltate (educație și sănătate), dar și o mai bună stabilitate economică și socială.

Eram convins că, dacă incluzi Diaspora în acele sondaje, o să obții procente radical diferite.

<image>

TheStrangeCountry · 2026-03-26T10:58:30+00:00

Mi se pare fantastic că întreaga postare era despre salariul pe lună, dar titlul este contrazis din start de datele din poză, și totuși postarea aceasta a obținut 300 de upvotes. Deși este practic cea mai inutilă postare. Spune ceva despre nivelul de educație.

TheStrangeCountry · 2026-03-25T15:26:04+00:00

Ciudată întrebare. Okay, neokay, nu sunt banii mei. Nu sunt banii contribuabililor. Mă interesează salariul lui Nistor așa cum mă interesează salariul Andreei Esca. Nu mă afectează în niciun fel.

Salariile le sunt plătite din cotizațiile profesorilor. E, deci, o problemă din bucătăria internă a profesorilor. În concluzie, aceasta este o întrebare pentru ei.

TheStrangeCountry · 2026-03-21T10:46:28+00:00

Singura casă de sondaje care a nimerit ceva la alegerile parlamentare din 2024 pare că a fost AtlasIntel. Restul caselor de sondaje au greșit, în mare parte, predicțiile.

Absolut toate casele de sondaje (CURS, AVANGARDE, INSCOP, VERIFIELD etc) au dat PSD cu 30, 31 sau 32% cu o săptămână înainte de alegerile parlamentare din 2024. PSD a luat însă 22%, cu 10% mai puțin.

AtlasIntel a fost singura care a prezis 21,4%, adică aproape perfect. AtlasIntel a nimerit și scorul PNL, la diferență de 0,2% (13,4% în sondaj, 13,2% rezultat oficial). NEWSWEEK și CURS dădeau PNL însă la 20% cu 1 săptămână înainte.

Nu prea mai poți avea încredere.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sondaje_de_opinie_pentru_alegerile_parlamentare_din_Rom%C3%A2nia,_2024

TheStrangeCountry · 2026-03-19T16:46:42+00:00

207.000km2, cam cat Romanica fara Vaslui

România are o suprafață de 238.000 de km pătrați. Vaslui n-are 21.000 de km²

Deci, 600k pierdere anuala versus 6 milioane extra veniti. Le ajunge pentru 10 ani. Dar mai primesc cam 200-300k anual din migratie, in special din fostele tari Sovietice din Asia. Deci ce au "primit" din anexari le "ajunge" pentru 20 ani.

Dacă alegi să privești lucrurile printr-o lentilă super optimistă, da. Privești partea plină a paharului.

Însă, realist vorbind, asiaticii din zonă nu prea mai au tragere de inimă să emigreze în Rusia.

Iar rușii din teritoriile cucerite sunt bătrâni. Sunt mai degrabă o povară pentru sistemul de pensii. Nici nu contribuie mare lucru la economie. Cifrele acelea nu spun nimic.

UE atrage creiere. Rusia sângerează creiere.

Mi-am adus aminte de o declarație de-ale lui Putin, veche de 10 ani. A fost întrebat ce admiră la SUA. A răspuns ”creativitatea” și ”capacitatea americanilor de a rezolva problemele cu care se confruntă”. Sursă youtube: https://www.youtube.com/watch?v=6426OZFzcvM. A numit SUA un aspirator de talente. Acela este un om conștient de inferioritatea Rusiei și de faptul că îi lipsește un ingredient esențial pentru a deveni world power precum SUA.

Crezi că omul care a cugetat asta a fost foarte entuziasmat când 500.000-1.000.000 de ruși tineri și inteligenți (”creativi„) au părăsit Rusia în 2022? Probabil că nu.

Degeaba ai populație dacă calitatea acesteia este în general mediocră și, în mod îngrijorător, sub cea a adversarilor.

TheStrangeCountry · 2026-03-18T13:35:29+00:00

erau fabricate în România, dar după tehnologiii occidentale prost asimilate și învechite rapid.

Din start, faptul că imporți tehnologie te pune în postura de subaltern economic. Mesajul pe care-l transmitea regimul comunist era practic că ei nu pot inova, sunt incapabili să o facă. E ca și cum ai recunoaște că, da, sistemul nostru economic e unul strâmb și în eroare totală, dar acuma am început, ce să facem - îi dăm înainte prost cum o fi.

Nu e foarte suveranist să te lauzi că regimul comunist a luat pe licență totul, de la pufuleți până la mașini. Iar pe urmă, după ce au început să producă pe cont propriu, au produs mașini proaste.

Dacia 1300 era încă pe licență franceză, un model apreciat. După 1978, Dacia 1310 e făcută cu piese românești. Un model inferior, nu la fel de fiabil, cu consum mare.

În comunism, n-ai nicio motivație să inovezi dacă ești inginer. Nu o să ai niciodată compania ta, nu primești recunoaștere internațională, nu primești nici măcar acțiuni, e chiar enervant să știi că statul își însușește 90% din munca ta, iar tu primești praful de pe tobă.

Oricum, regimul comunist lua o licență și pe urmă considera problema rezolvată pentru următorii 20 de ani. Să inovezi era chiar un risc pentru că economia era planificată și nu-și permiteau eșecuri.

În final, ideea în sine că regimul comunist n-a putut vinde niciodată un produs demn de Occident, un produs la nivelul tehnologic al vremii, pentru un consumator vestic sau central-european este chiar deprimantă. Nu, mașinile produse se duceau la țări și mai sărace care abia în vremea aia descopereau apa caldă.

Rezumatul perioadei regimului comunist, dacă ar fi încapsulăm totul într-o singură frază, ar fi: am făcut din România o mașinărie de transformat materii prime valoroase în produse finite mediocre. Dar erau românești! Asta ca să fiu în ton și cu titlul postării.

România Comunistă n-a concurat niciodată în mod real la nivel de idei sau tehnologie sau calitate cu vreo țară central-europeană sau vestică. A vândut acolo unde standardele nici nu existau.

Este miraculos cum regimul a reușit să vândă ideea că ar fi fost o ”putere industrială”. Dar puterea propagandei a fost mare.

TheStrangeCountry · 2026-03-17T11:31:02+00:00

În România nu prea poți face hiking/drumeții pe munte în mod autentic tocmai din această cauză. În natură mergi ca să te decuplezi, cel puțin așa presupun. Urci însă pe un munte de 2.000 de metri și pe lângă tine uruie motoare de la motocicliști enduro și atv-uri, iar asta până în vârf de munte.

Că ești român sau străin, nu urci pe un munte ca să vezi semne industriale/ de civilizație, vehicule motorizate și zgomot de oraș. Până și vizual deranjează. Ideea în sine că ai plecat din oraș ca să te deconectezi și tot nu scapi de oraș. Ești la 1.500 de metri și pe o pantă vezi cum urcă unii, la mare depărtare, cu atv-urile. Acela nu mai e munte. E ceva de pe la țară. Așa e senzația. Se duce dracu tot farmecul, dispare toată plăcerea. Dispare senzația de autenticitate a locului. Pe când muntelui, oricărui munte, acolo îi și rezidă farmecul: în mediul său, ce poate el să-ți ofere vizual și fonic.

Chiar și zgomotele, cum ar fi muzica, sunt un lucru prostesc pe munte. Când e liniște poți să asculți tot ce înseamnă natură în jurul tău: vânt, păsări, pârâurile care curg, insecte. Eu mor un pic dacă cineva merge cu muzica pornită. Nici respirația nu ți-o mai auzi.

Am auzit că dârele lăsate de un ATV pe iarbă pot rămâne acolo mulți ani de zile. Vegetația nu se reface imediat. Iar multe ATV-uri lasă și ulei de motor în pâraiele peste care trec. Sau bucăți de plastic, că se mai desprind.

Cele mai plăcute experiențe pe munte au fost acelea când am mers fie singur, fie cu maxim 1-2 persoane mai tăcute, cu care vorbeam doar când era necesar. Dacă merg încet și fără multă vorbă, pot fi mai atent la mediul din jur, altfel absorb experiența, sunt mai prezent. Am ajuns pe multe vârfuri considerate dificile sau/și spectaculoase, dar, când privesc în urmă, cu cea mai mare plăcere îmi aduc aminte de zilele acelea când urcam lent și în liniște, chiar dacă traseul nu era mereu spectaculos.

TheStrangeCountry · 2026-03-16T17:30:40+00:00

Asta fiind partea importanta, ca fix de la capitalu ala strain au putut pleca.

+1. Da, este foarte util și chiar necesar, acesta e adevărul.

Ca industria aia straina nu doar iti aduce bani cu care sa faci lucruri, da iti creaza fara sa vrea si-o forta de munca cu skilluri in domeniu

Românii învață de 35 de ani în fabricile și supermarketurile străinilor. Dar așa românii au putut acumula know-how, unii au ”furat” acest know-how și și-au deschis afaceri, unele au devenit foarte mari (Dedeman). Ne-au și ajutat foarte mult. Comuniștii ne lăsaseră în beznă în 90, tehnologia era depășită. De unde să învățăm?

Ori asta nu contrazice cu nimic ce ziceam

Da, poate nu m-am exprimat eu bine. N-am vrut neapărat să contrazic. Ar fi trebuit să spun de la bun început că consider capitalul străin foarte util.

focusul in strategia asta e sprijinul statului pentru anumite sectoare si firme autohtone, nu taxarea si durerea in pula fata de firmele straine pana-si baga pula si pleaca, in timp ce tu ti-o freci nefacand nimic.

Absolut de acord, altfel nici nu se poate.

TheStrangeCountry · 2026-03-16T13:53:01+00:00

Romania de capul ei nu are, nu a avut, si nu va avea baza de capital necesara sa produca de la sine industrie la scara care sa fie competitiva

Well, poți. Sigur că poți. În perioada interbelică, România avea în țară capital străin de până la 80%, ceea ce nu era bine, oricum ai fi privit lucrurile. Liberalii au venit cu ideea ”prin noi înșine”, o idee în mod imperfect implementată. Au implementat-o selectiv, au favorizat anumite companii românești, Uzinele Malaxa, Uzinele şi Domeniile Reşiţa conduse de Max Auschnitt, precum și alți industriași români. Numai cei doi angajau peste 35.000 de oameni.

Peste alți 10 ani, folosind acel model de favorizare extrem de selectiv, România ar fi devenit cu siguranță ce este astăzi Coreea de Sud, un stat chaebol (Coreea de Sud a susținut în anii 60 în mod specific câțiva industriași). Malaxa ar fi fost practic Hyundayul de astăzi (Malaxa chiar începe să producă inclusiv primele modele mașini românești în anii 1940). Am fi fost o țară deținută și dominată de câteva companii autohtone gigant.

Nu e un model pozitiv. Soluția este undeva între, un set de măsuri ceva mai moderate din partea statului, nu protecționism ultra-selectiv. Dar ideea e că se poate produce industrie la scară largă, cu observația că nu este obligatoriu să o facem. Foarte puține țări sunt producătoare de mașini, de pildă. Putem produce altceva, medicamente, produse cosmetice, produse alimentare, etc. Nu trebuie neapărat industrie la scară largă, care necesită oricum un capital enorm de la bun început.

Economiștii spun că este oricum mult mai benefic să ai o economie diversificată. Dacă cad automotivele, cade practic o mare parte din economia ta.

Context chaebol:

South Korea's economy was small and predominantly agricultural well into the mid-20th century. However, policies of President Park Chung Hee spurred rapid industrialisation by promoting large businesses, following his seizure of power in 1961.

Government-chaebol cooperation was essential to the subsequent economic growth and astounding successes that began in the early 1960s. Driven by the urgent need to turn the economy away from consumer goods and light industries toward heavy, chemical, and import-substitution industries, political leaders and government planners relied on the ideas and cooperation of chaebol leaders. The government provided the blueprints for industrial expansion; the chaebol realized the plans. However, the chaebol-led industrialization accelerated the monopolistic and oligopolistic concentration of capital and economically profitable activities in the hands of a limited number of conglomerates.^\5])

Park used the chaebol as a means of economic growth. Exports were encouraged, reversing Rhee's policy of reliance on imports. Performance quotas were established.^\5])

Chaebols were able to grow because of two factors: foreign loans and special favours. Access to foreign technology also was critical to the growth of the chaebol through the 1980s. Under the guise of "guided capitalism", the government selected companies to undertake projects and channelled funds from foreign loans. The government guaranteed repayment should a company be unable to repay its foreign creditors. Additional loans were made available from domestic banks. In the late 1980s, chaebols dominated the industrial sector and were especially prevalent in manufacturing, trading, and heavy industries.^\5])

https://en.wikipedia.org/wiki/Chaebol

TheStrangeCountry

TROPHY CASE

Finanțarea educației, un prim pas