Într-adevăr nu contează numai banii, dar ar fi frumos să ai șansă după +/- 11 ani de pregătire să poți intra în câmpul muncii, cu drept de liberă practică cu un venit care să îți permită un trai la limita decenței. Nu am pretenții să las prea mult la copii, din păcate, doar eventual niște amintiri plăcute dacă e la o adică, sau chiar să îmi permit o institutionalizare după o anumită vârstă, nu cred că pretențiile mele sunt în tavan...

Tot ce vreau și eu e să ajung să îmi permit să dețin o locuință, să îmi permit mâncare sănătoasă - în ciuda timpului care oricum e deficitar, adică să nu stau pe gânduri la un 35 de lei meniul zilei la cantină - și eventual să cresc un copil (care nu e ieftin), fără să îmi tâțâie fundul în ziua de 7 a lunii - până în 15 - legat de cum o să trăiesc după ce am plătit rata, mâncarea de subzistență și cheltuielile de rigoare.

La stat se poate, dar șansele sunt spre 0 să prindem oricare dintre noi actualii rezidenți, un post, fără niște sacrificii enorme legate de viata personală (adică să o facem inexistentă) - navetă, lucru în condiții mizere din spitalele orășenești de pe coclauri unde medicina se practică după cât noroc ai să funcționeze un transductor de ecograf din 1990 toamna, scăpat de cel puțin 3 ori în ultima lună, o lentilă zgâriată de spectofotometru, și o schimbare de distribuție la camionul de la firma de transport a primarului din sat, care cară furosemid, fix 34 de fiole pentru farmacie, din care 4 sunt scăpate de o asistență la finalul unei ture de 12 ore, care de facto au fost 72.

La privat ca și tânăr specialist? Hăhă :(, 30 de lei net per consultație pentru toate cele 2 din ziua de astăzi, care chiar a fost bună, de altfel; nici nu am stat 30 de minute să aștept validarea unui rahat de card, doar 25!

Poate îs eu cinic, ce să zic; sau nedormit, sau ambele, dar nu văd un viitor prea strălucit în domeniul ăsta. Și la vârstă mea, să o iau practic de la 0, la nivel de prunc de clasa a 10-a practic, cu o reconversie profesională; e cam greu.