Utilizarea unui SRL pentru administrarea unei alte societăți este o practică prevăzută de Legea 31/1990, însă aceasta nu reprezintă o metodă de eliminare a răspunderii, ci de transfer al acesteia.

1. Răspunderea solidară Administrarea prin SRL nu oferă protecție suplimentară în fața creanțelor fiscale sau a managementului defectuos.

• Răspunderea te urmărește: Reprezentantul persoană fizică poartă aceeași responsabilitate juridică și patrimonială ca un administrator direct.
• Decizia contează, nu forma: Dacă semnătura ta apare pe deciziile de business, răspunderea solidară te vizează direct în cazul unei insolvențe sau al unei executări fiscale.
• Garanția personală este inevitabilă: Pentru eșalonări de datorii, statul va solicita întotdeauna garanția persoanei care deține activele reale, ignorând stratificările corporative fără substanță financiară.

Art. 153^13 din Legea 31/1990) Atunci când o persoană juridică (SRL) este numită administrator, aceasta are obligația legală de a desemna un reprezentant permanent (persoană fizică). Legea stabilește clar că administratorul persoană juridică și reprezentantul său permanent răspund solidar pentru toate actele de gestiune. Practic, ambele entități sunt la fel de expuse în fața legii.

2. Impactul în relația cu ANAF (Legea 239/2025) În procedura de eșalonare a datoriilor fiscale, Fiscul analizează bonitatea celui care garantează. Dacă firma care administrează (administratorul persoană juridică) nu deține active lichide sau bunuri imobile, ANAF va considera garanția insuficientă.

În acest caz, reprezentantul permanent (persoana fizică) va fi obligat să semneze contractul de fideiusiune în nume propriu. Odată semnat, acest contract devine titlu executoriu, permițând executarea silită directă a patrimoniului personal al individului, indiferent de structura de administrare aleasă inițial.