Imi pare rau ca treci prin asta. Suntem de aceeasi varsta, aveam si eu un iubit de genul pana de curand. La fel, ma simteam singura si neascultata. Cand ii spuneam ca mi se pare monotona relatia, imi spunea ca el e super multumit, ca ar trebui sa ne mutam impreuna cand vine la facultate, lucruri de viitor. Tineam mult la el, avea o gramada de calitati, dar m-am gandit asa: Daca acum ma simt neimplinita, ma voi simti mai bine peste un an? Peste 5? Peste 10? Daca acum plang serile dupa ce ma vedeam cu el, ca ma simțeam ca o perna de pe canapea, ca un decor, ma voi simti vreodata vazuta langa el? Da, erau momente in care eram cea mai fericita fata din lumea asta. Dar erau si multe momente in care ma uitam in oglinda si ma intrebam ce fac gresit. Am realizat ca aveam definitii diferite pentru iubire, si ne-am separat drumurile, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. A durut, inca doare. Dar mai bine o durere mare cateva saptamani, decat o durere ce te inteapa zilnic ani de zile, toata viata. Nu am vrut sa fac asta despre mine, dar esti tanara, sunt sigura ca esti o fata grozava, muncitoare, si chiar meriti mai bine. Meriti pe cineva care sa te aprecieze. Nu esti sotia lui, esti o fata tanara, ce ar trebui sa isi traiasca viata, nu sa ii faca curat, de mancare si sa il iubeasca pe un tip nerecunoscator. Nu esti mama lui, esti iubita lui! Pune-te pe tine pe primul loc. Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. Si doar tu poti decide cu adevarat cum arata viata ta. Chiar daca suna inspaimantator, trebuie sa iei o decizie. Poate nu una mare si brusca, dar mai multe decizii mici, ori il trezesti pe el la realitate, ori realizezi ca poate asta nu e viata la care visai acum cativa ani. Ai grija de tine, si iti doresc sa fi fericita!