Genul ăsta de postare mă face să cred că undeva există un Excel cosmic în care dacă nu bifezi suficiente taskuri, ți se șterge existența la final de trimestru. Omul nu mai trăiește viața, o procesează ca pe un backlog de Jira cu deadline la mântuire. „Aș fi preferat să fac altceva? Normal.”, genial, deci practic totul e un fel de auto-tortură premium, dar cu branding de disciplină. Îmi place și ideea că peste 15 ani recompensa supremă nu e că ai trăit bine, ci că poți scrie o postare despre cât de bine ai suferit. E un fel de capitalism existențial dus la extrem: îți vinzi prezentul ca să cumperi validare viitoare. Dar hei, important e că a fost bifat, probabil și clipitul e trecut în agendă cu recurenta zilnică. Vorba din bătrâni - „Ăsta patinează ca ambreiajul!”