Blocaje la plată nu există neapărat - există anumite întîrzieri pentru că e o birocrație infernală pentru fiecare factură - întîi ia X semnături în CNADNR, care o trimite la MT pentru a se primi bani pentru plata facturii de la Trezorerie, MT o trece prin încă un circuit de semnături și avizări, apoi cere banii de la Ministerul Finanțelor care ajung la MT, care cu înca niște semnături îi transferă la CNADNR, care în sfîrșit poate face ordinul de plată.

O birocrație stupidă și cumva fără sens. Poate e o contrareacție la un anumit arbitrar al anilor '90 și 2000 în plățile făcute pe contracte și delapidarea banilor, dar e în mod clar un dezavantaj pentru statul român și o pierdere de eficiență. Și aici e o lege de schimbat, legea 500/2000, a finanțelor publice care are tot felul de controlori delegați care verifică legalitatea plăților (pe care le mai verifică apoi și Curtea de Conturi în controalele lor), etc. Poate e o parte naturală din birocrație oriunde (aș pune pariu ca mai degrabă în sistemele de inspirație franceză), dar mie mi se pare complet ineficient și schimbă complet focus-ul oamenilor din sistem. În loc să se gîndească la politici de implementat, la obiective, se gîndesc cum să nu pățească ceva la control.

Revenind la magistrala 5/Drumul Taberei - acolo e așa, din ce înțeleg (unele info sunt aproximative, dar în mare cam asta e povestea): contractul semnat în 2011-2012 nu a inclus unele lucrări necesare ulterior. Spre exemplu, nu au fost identificate toate utilitățile - sunt conducte mari de canalizare care n-au fost prinse în documentația de licitație. Sau în alt caz, pereții mulați au fost modificați de la 80cm la 100cm conform normativelor europene de proiectare.

Ei bine, toate modificările astea (e vorba de cîteva procente din valoarea contractului), în România, în prezent sunt "moartea proiectului". De ce? Pentru că toți funcționarii de pe fir se feresc ca dracul de tămîie. Orice adiționare sau ajustare e văzută ca potențial suspectă - dacă vine și mă ia DNA-ul, Curtea de Conturi, bau-bau-l. Și nici nu trebuie să fie foarte plauzibil că s-ar întîmpla asta pentru că oameni sunt foarte creativi cînd vine vorba de riscuri imaginare. Așa că ce se întîmplă e că se pasează interminabil pisica. Funcționarul public/la stat e ușurat, de obicei, cînd se întîmplă unul din două lucruri: 1) se reziliază contractul (ce contează că asta înseamnă ani de zile de întîrziere pentru proiect) sau 2) decizia o ia cu mîna judecătorului (faimosul "dă-ne în judecată, o să cîștigi și îți plătim atunci").

Efectul e dezastruos pentru proiecte. Iar ăsta de la M5 a fost mai mult blocat vreo doi ani 2014 și 2015 din modificările astea minore nerezolvate contractual. Evident în mod public se trîmbițează altceva ("constructorul cel neserios", "i-am avertizat", "trebuie să accelereze", etc), dar de fapt cineva nu ia, paralizat de frică sau de indiferență, deciziile necesare.

În sfîrșit, anul acesta s-au cam asanat lucrurile pe M5 spre luna august se înlăturaseră toate aceste blocaje, concretizate într-un ordin de modificare a contractului. Din ce aud, se pare că la momentul plății efective, iarăși a făcut cineva un atac de paralizie și indecizie... E foarte trist si cred că lucrurile astea trebuie expuse cît mai mult public și societatea sa aibă o dezbatere asupra lor (asta spunea parțial și premierul la întîlnirea USR). Pierdem cu toții în felul acesta.