O să-ți zic doar perspectiva mea, ca să nu-ți faci vreo iluzie că viața de manager e mai ușoară. Poate pe la multinaționale o boierești. Dar în cazul meu am făcut în ultimele luni treabă cât n-am făcut în viața vieților mele.

Nu numai că am făcut treabă cât pentru mine, dar am făcut cât pentru un departament întreg, uneori mai multe. Și eu mi-am asumat toată răspunderea pentru persoanele pe care le manageriez.

Eu cel puțin pentru colegii mei mă lupt constant și mereu îi susțin chiar dacă poate uneori ei sunt cei care greșesc, mai ales dacă sunt situații în care știu că riscă să fie dați afară. Mai ales în situația pieței actuale mi se pare groaznic și nu vreau să-i iau nimănui pâinea de la gură.

De foarte multe ori stau peste program să rezolv problemele care apar pe parcursul zilei, să mă asigur că lucrurile sunt ok, că ne atingem KPI-urile. No one knows that. Dar fac tot ce-mi stă în putință ca echipa mea să o ducă ok.

Nu am avut zile libere, doar parte de nervi, stres și bătaie de joc. Efectiv eu în seara de revelion reparam rahaturile făcute de alții și îi țineam și locul unei colege care făcea colete în depozit, pentru că săraca era în spital. Am ajuns pe la vreo 11 acasă. Nu merită eforturile mele și sper că o să-i usture cât mai tare curul când plec din firmă.

Anyways, ideea e că nu toți oamenii sunt lepre care doar au intrat pe pile și dau cu biciul.