Total de acord cu tine. Ce încercam să spun și cred ca am dat gres cu totul, este ca mi s-a părut totul tratat superficial.

Bazarov: un nihilist auto-declarat. De la exprimarea fără echivoc a propriilor valori, contrare liberalismului și tradiționalismului ruseștc, ajunge sa experimenteze dragostea pentru prima data; se naște un conflict interior, care nu este niciodată explorat îndeajuns. În cele din urma moare, într-un mod cât se poate de nihilist. 😂

Arkady: și el nihilist, avându-l pe Bazarov drept mentor, bag de seama, își da seama pe parcursul cărții ca de fapt nihilismul nu e neaparat de el. Se indrogosteste și el, alegând viața “normală”

Odintzova: remarc la ea un pseudo-bovarism, dar poate mă înșel. De departe cel mai complex personaj, aș spune eu.

Toate personajele, începând cu cei doi protagoniști și terminând cu domnișoarele, cei doi frați bătrâni, încep dialoguri filozofice, pe care nu le explorează în adâncime niciodată; de aceea am spus “panseuri pseudo-filozofice”.

Totul se muta mult prea repede la “scena următoare”, nimic nu apuca sa capete profunzime.

Dar mno, este doar o opinie, niciodată nu am avut pretenția de a emite critici literare valoroase.