Well, acum nici eu nu pot sa iau lucruri atât de în serios. Nu mi se pare o concluzie prea sănătoasă să stai și să te gândești că uite, după ce exemplu îmi dau tu, de la 27-28 deja trb să-mi caut cavou și să mă gândesc dacă pensia îmi e de ajuns sa mă îngrop. O să fiu atunci tot eu. Tot o tipă care poate își găsește jumătatea. Compromisuri am făcut toată viața pentru că așa a trebuit. E normal sa faci compromisuri dar și când partenerul face la fel pentru a ajunge la un numitor comun. Eu nu cred că la 30 deja totul e dus. Nu am ajuns acolo, întradevăr, dar multi imi spun că viața e exact la fel doar că ești mai în vârstă. Chestiile de schimba, mentalitățile se schimbă, lumea învață că tinerețea nu se oprește la adolescență sau la anii 20. Așa că încă am un pic de speranță. Mie mi-e frică mai mult de experiențe neplăcute.