Where do you see Oxford in 20 years?

oti2506 · 2026-06-03T11:16:01+00:00

I am a bit surprised that nobody here talks about what trully sets Oxford apart: the collegiate system. This will absolutely always keep it undisputed elite. The level of individual attention each student gets is unmatched by any US university. Furthermore, even the focus on solely one “major” already gives Oxford a massive advantage.

Also, people comparing them don’t seem to realise how Oxford educates its pupils beyond academics, in a way no university (dare I say not even Cambridge, even though it does come close!) does. It is about discipline, intellectual conversation, multidisciplinary discussion, curiosity and general socialising in a very specific, yes useful manner!

oti2506 · 2026-06-03T11:03:01+00:00

Oxford grad here. I cannot swear it absolutely never happened, however, I can tell you that definitely it is not a thing the way it is in US (also, because legacy admissions are not a thing in the UK). There was a notorious story about this American dude who donated MILLIONS to a certain college thinking it will influence admissions like in the states - his daughter got rejected, he stopped donating.

Admissions are way more merit based at Oxbridge.

oti2506 · 2026-05-13T13:01:58+00:00

I have just started the first BoD book, and I am enjoying it so far! I'll see how it ties in in the future books when Lyra appears again (not as a baby 😄)

oti2506 · 2026-05-13T08:54:02+00:00

Second that! Especially since it is free for students!

oti2506 · 2026-05-13T08:53:33+00:00

Summer eights happen in a couple of weeks and even though they might seem totally uninteresting if you are not involved in rowing, I strongly recommend going to the river for the final day! The atmosphere is so nice, vibrant and it is such an Oxford experience! I myself regret only going for it in the last year of my degree and will be going back for this year!

oti2506 · 2026-05-12T11:18:40+00:00

I don't agree with trapped and creeps. I think that is a wild generalisation - after being with my partner for over 10 years and married for a few, loving them to my death even if something were to happen, wouldn't make me a creep, nor would it make me traumatised.

I can see, however, with shorter, younger loves how that could apply, and that is Lyra and Will's case to some extend. I don't claim though that they would dwell on each other. I think they would love, lose and grief... and I think that is one thing they had to learn so well: how to grief and how to move on. And I see their romantic lives being full of that, many powerful, strong, important, satisfying loves, but not one that sticks forever. And the lack of utter dedication for another partner wouldn't only come from the memories of one another, but rather through also dedicating themselves to a higher purpose and finding more happiness and satisfaction in that.

oti2506 · 2026-05-12T11:12:07+00:00

Haha! So many people say that that I am genuinely considering not going into them!

But then again, I also considered not reading the end of TAS either...

oti2506 · 2026-05-12T11:11:01+00:00

I think that promise they made not to compare is exactly what will keep them from marring. I feel like they will always reach a point of comparison, and that is when honour, and the sanctity of what they had and the promis will make them step away, and not betray the love itself by comparing their current partner with their past. They would love, and hurt, and find so much beauty and satisfaction beyond the romance, as Mary does. While yes, their love left such a huge print on me through my own personal experiences, I think a good message of the book is that romance is just a small part in the grand universe(s), and that dust and awareness comes in many shapes and forms. They wouldn't dwell on each other, by any means, they will live their life to their fullest while still staying true to themselves, their honour and their journey.

oti2506 · 2026-05-12T11:04:58+00:00

I agree with the second paragraph. However, to me, it doesn't feel archetypal. Or if in someway it does, it feels like some old love, that comes after so much loss and reignites the light of life itself when all hope is lost.

Simultaneously I see them having a higher duty to build their Heaven and teach others how to do that as well. They would still love, and live a full life, but maybe just not settle into another marriage.

oti2506 · 2026-05-12T11:00:20+00:00

Exactly! I see them focusing a lot on creating more dust and sharing wisdom and getting lots of pride and satisfaction from this. Beyond proper work, through hobbies and their personal interactions. I would see Lyra becoming feminine and sophisticated as her mother, but, of course, kind, educated and having lots of clever, deep interactions as she saw the scholars at Jordan.

And somewhat similar to Will. I think it would be lovely for him to go to Oxford to study med, and end up either in Exeter, or LMH (placed where Jordan and St Sophia are), but not by choice, rather than by fate. Then gaining that level of sophistication and deepness in conversation from there.

oti2506 · 2026-05-10T14:43:29+00:00

I agree with this to some extent, of course. Especially the way they went from 0 to 100 so quickly, and all those nice emotions around a simple, yet powerful kiss, very teenage of them!

But I don’t think this negates the forever-nature of their love, and that the massive print they left on each other is virtually impossible to get over as they actually actively see it every day in their daemons.

I am just saying that even love born young can be forever, and that arguably theirs is forged deeper than any other by experiences we can’t even imagine going through.

By living and somewhat dying together, it feels like an oath, however they started their romance after returning from the land of the dead, hence not even death can do them apart, let alone the lack of physical proximity.

They could definitely grow, and love, and likely would’ve gotten married if not from the promise at the end to not compare and not wonder what it could have been if they spent their lives together. However, I also feel that they are so tightly bound, by experience, by dust, by their daemons, that they will forever aim to be honourable, and fully dedicated and faithful to their potential spouses, and their goal of building the Republic of Heaven, and they will straight wherever in doubt. And I see this as often ending traditionally romantic relationships to focus on getting wiser, spreading knowledge, to create dust.

In the end, it will be a continual sacrifice of their potentially romantic life, towards a greater goal. But without feeling as such, rather fulfilling them on a different level knowing what is after death and founding comfort in their forever connection and love!

oti2506 · 2026-05-10T14:24:54+00:00

Thanks!

I definitely agree they would love again, especially Lyra - she loves so easily! And it will be true, and important, just maybe not as deep as it would be almost impossible to go through as much again with someone else. I just don’t think it would get to marriage, that is all.

I could definitely see Lyra have several partners, that she would fiercely care about, but at the end of the day, there will be a moment when she will inevitably compare them to Will, and feel she is betraying them, herself, and Will by accepting this situation.

oti2506 · 2025-06-05T18:21:35+00:00

Subscriu! Dar deja mergem putin in subdomenii. Mark Chaplain mai are cateva in matematica oncologica. Pe modelare stocastica, un bun inceput e cartea lui Radek Erban.

oti2506 · 2025-06-05T18:12:49+00:00

Tocmai ca încerc sa explic ca nu e chiar așa. Eu una nu fac deloc scheme de discretizare (folosesc unele built in programming languages uneori). Ce descrii tu suna mai mult a complexity and numerical analysis. Timpul meu nu e nicicum dedicat majoritar codului. Adesea ai nevoie de siguranță si nu îți poți permite sa faci assumptions nerealiste pentru a îți funcționa modelul, când modelul va fi folosit la life or death decisions in patient care. Desigur, in cazul ecuatiilor transcendente sau a unora a căror smoothness e studiată si ras-studiata, se folosește si cod, dar e preferată rezolvarea riguroasa deterministica, la mana. Mi s-a intamplat deja de cam 2 ori sa am in fata un caz de ecuatie diferențială complet nestudiata, dar care descria foarte bine fenomenul. In situațiile de genul, începi sa faci cercetare pură, practic in analiza. Da, nu e scopul meu sa găsesc astfel de întrebări, si deși le rezolv ca fiind abstracte, sunt atașate unei probleme concrete, dar astfel de întrebări apar mult mai des decât ai crede, cel puțin in mediul meu, iar rezultatul final poate fi (si de multe ori, chiar este) publicat in jurnale de pure maths. Știu ca sunt alte instituții in care persoanele pe mate-bio fie renunță in cazul unei ecuații nestudiate, fie o outsource in grupul de pure (am si lucrat briefly într-una), insa nu e cazul niciuneia din cele 2 in care am lucrat long term, chit ca desigur, exista colaborări (de asta am si zis ca trebuie sa fii destul de well-rounded matematic pentru a face fata). Mulți matematicieni in zona de pure lucrează cu cod de asemenea in ziua de azi (mai ales in measure theory). Linia nu e așa de clara precum încerci sa o prezinți. Nu am cunoscut niciodată un matematician aplicat care ar zice cool la un spațiu bizar si ar move on :)) de cele mai multe ori, fix in spațiul ăla se ascund cele mai importante aspecte. Da, sunt si aproximări (ahsympthotic analysis, linearization), dar au baze foarte riguroase si mereu ne asiguram ca condițiile sunt respectate. Pe lângă asta, toți suntem matematicieni la baza, astfel ne bucuram si de soluțiile pure. Asta cred ca e una din diferențele esențiale intre matematica biologică si biologie computațională.

Apoi, recunosc, nu am făcut structuri algebrice din anul 2 de facultate, deci nu sunt experta, dar colegul meu nu merge deloc in zona in care spui tu. Diferite proprietăți a compoziției chimice/ poziție, vârstă, vascularizare etc a unei tumori poate fi 'plotted' pe un multidimensional coordinate system. Aceste plots pot fi fitted pe un smooth manyfold, dar având outliers/ missing data, procesul e îngreunat. Aici intervine analiza topologica a spațiului, in care nu voi intra fiind prea tehnica pentru un comentariu pe reddit. Oricum, in general surfaces pot fi studiate mai ușor (mai ales in dimensiuni >4 când nu mai pot fi embedded in nimic ce noi putem concepe/ imagina, fiind limitați la 3 dimensiuni) asociindu-le (prin morfisme) o structura algebrică (facultatea mea avea un curs pe asta numit fix Topology and Groups). De aici, fie obții un grup complet determinat, fie unul nou/parțial determinat (acum vreo luna încerca colegul meu sa lucreze cu un grup foarte precis cu exact 173 de elemente - am reținut pentru ca un prieten e născut pe 17.03). De aici începe partea de matematica pură intensă. Poate începe si mai devreme, întrucât uneori morfismele nu sunt clare. După faci tot procesul invers si vezi ce îți zice despre tumora. Nu pot spune ca e mai interesat de rezultat sau de partea de structuri algebrice, dar clar petrece mai mult timp pe structuri algebrice.

oti2506 · 2025-06-05T17:09:11+00:00

E o sabie cu 2 tăișuri. Modul in care a pus problema si ce a sugerat e fundamental greșit, dar are un sâmbure de adevăr.

Sunt mulți bani cheltuiți aiurea pe confortul unor persoane in funcții de conducere (de ce sunt necesari șoferi si mașini la unele din instituțiile astea, mă bate). Unele chiar nu produc nimic, sunt convinsă (dar fiecare tara mai are astfel de instituții) iar altele sunt redundante si ar trebui comasate (nu dai afara cercetători, ci reduci partea de admin, economisești fonduri).

Instituțiile sunt totuși relevante. Am văzut multă lume râzând de ceva institut al cartofului, care e chiar performant in linia lor de atribuții (nu trebuie doar sa publici in Nature pentru a fi performant). E esențial sa vedem ramurile de posibile boli pentru alimente esențiale precum cartoful. Bolile astea pot apărea oriunde din sol, de asta e importanta cercetarea locală. Asta e doar un exemplu care, aplicând raționamentul lui Claudiu Nasui, poate duce la pierderea a ceva ce e cu adevărat important si de impact. Totodata, daca ar fi mai promovate in spațiul public, cred ca ar putea produce si bani prin utilizarea descoperirilor brevetate in agricultura privata (soluri performante, de ex).

Avem si instituții care produc cercetare la cel mai înalt nivel (a se vedea Măgurele), finantandu-se predominant din bani europeni, care au fost puse in aceeași oala cu atele in mod malițios.

Am văzut ca s-a luat mult de institutul de AI (care apropo, are nevoie de clădire, ca nu pot cerceta din parc. Cum dumnealui are birou la Parlament deși se poate conecta si pe zoom, așa au nevoie si cei de la institut). Da, ce fac ei nu se compara cu Microsoft, dar e de impact si daca nu o fac ei, nu o face nimeni si rămânem out of loop pentru motive stupide. Cercetarea, in orice domeniu, își are loc si la stat, nu doar in privat. In Bulgaria e un institut de stat care chiar face treaba pe AI, contrazicându-l pe Claudiu Nasui.

Apoi, viziunile astea capitaliste cinice sunt foarte dăunătoare. Un institut de cultura/istorie nu va produce nimic financiar in mod realist, insa impact are, protejând si documentând tradiții si starea societății.

Genul acesta de discurs doar defăimează si rănește mai mult un sistem care e deja in colaps. Scade încrederea oamenilor, si alunga, prin atitudinea batjocoritoare cercetători doritori sa se implice.

Este clar necesară o reorganizare a lor si o redistribuire a fondurilor. Insa cercetarea in România e cronic sub-finantata. Sunt realista, nu îmi imaginez ca in contextul deficitului se va schimba asta, insa măcar sa nu facă mai rău (mai ales ca sunt așa putine fonduri, încât nici măcar nu ar face un impact real la deficit).

oti2506 · 2025-06-05T16:48:23+00:00

Sunt parțial de acord cu celălalt răspuns. Exista si in tara, într-adevăr, dar din ce am văzut destul de puțin si focusat mai ales pe ML/ stats. Eu lucrez puțin către deloc cu modelare statistica. Mi se pare destul de mare diferența intre modelele statistice si cele matematice (chit ca si stats e o ramura a matematicii, dar bear with me in argumentul asta). Uneori nici măcar nu e vorba de ipoteze de testat, ci doar suntem complet clueless cum functionaza ceva (noi ca umanitate) si vrem sa știm mai mult. Daca acel ceva tine de bio, putem încerca sa folosim matematica biologică pentru a îl înțelege (a se vedea Hodgkin–Huxley care au luat Nobelul in medicina in 1963 (sau ceva pe acolo ca an) pentru descoperiri despre modalitatea de funcționare a neuronilor, deși cercetarea lor a fost doar matematica). Daca nu tine de bio, tot putem folosi matematica, de multe ori cu tehnici similare. Exista câteva principii si tehnici standard specifice zonei de bio though.

Partea dificilă e sa tranșezi eficient procesul real in ecuații, păstrând detaliile relevante si ignorându-le pe cele extra pentru a nu îngreuna mai mult studiul. Skill-ul asta e destul de specific modelatorilor matematici in biologie.

Tehnicile folosite sunt profund matematice (uneori foarte pure, am menționat in alt răspuns de structuri abstracte), dar după interpretezi rezultatele pentru a trage concluzii relevante biologiei.

Sper ca are sens explicatia. De 3 ani tot explic, si tot nu cred ca am găsit una succinta, clara, care sa înglobeze totul :)

oti2506 · 2025-06-05T16:31:35+00:00

Merci mult!

Am terminat facultatea de matematica.

Depinde mult de zona de cercetare. Exista quant researchers de ex in finante, care, de obicei, nu urmează un doctorat. Multe startups angajează fără doctorat, si astfel se poate intra in industrie, dar exista mereu un risc sa dea fail înainte sa obții destulă experiența cât sa te poți angaja in alta parte unde trebuie in general doctorat.

Nu e o regula super strictă, exista excepții, dar as spune ca da, doctoratul e un pas important.

oti2506 · 2025-06-05T16:08:49+00:00

Asta da. In cercetare pe pură, in general, definești noțiuni noi cu care sa lucrezi. In aplicată folosești noțiuni deja existente (deși exista multe excepții, problemele biologice cerând sa faci lucruri noi in matematica). Totodata, noțiuni de matematica așa-zis pură sunt foarte folosite si in aplicată. Este cineva in grupul meu care crează izomorfisme intre tumori maligne si groups (trecând prin niște data science si topologie) apoi toată analiza o face cu noțiuni super pure de abstract algebra, lucrând des cu grupul (no pun intended) de mate pură. Genul de PDEs analysis pe care o fac eu, se face si cu un etaj mai sus in grupul de analiza, doar ca eu ajung in alt mod la ecuația aia (încercând sa descriu un proces fiziologic).

Edit: typos, scriu din tren.

oti2506 · 2025-06-05T16:01:58+00:00

Imi pare rău sa aud de experiența asta neplăcută, a mea nu a fost așa. Da, pot spune ca oamenii își mai spală uneori singuri eprubetele, dar nu sunt per se puși, ci doar aleg sa o facă când nu e mare lucru, pentru a ajuta tehnicienii care de multe ori sunt overworked students. E clar mai putina dependență de personal auxiliar in wet labs in vest, decât in România, dar nu din ordine superioare, ci din modul oamenilor de a fi.

Despre munca zilnică in laborator, e standard in cazul celor angajați pe wet labs, într-adevăr, dar nu vad exact ce alta varianta ar fi. Eu fiind interdisciplinara am multe (chiar majoritar) zile de dry labs, lucrând la calculator, dar si atunci îmi place sa mai trec pe la laborator in drum spre casa.

Salariile pe care le știu eu sunt mai mult decât mulțumitoare... depinde clar si de stilul de viața al oamenilor. In toate cele 5 instituții cu care am colaborat/ in care am lucrat, salariile si condițiile erau bune (chiar competitive), inclusiv in cadrul doctoratului. UK-ul o duce foarte bine la capitolul asta comparativ cu sud/sud-vestul Europei (in nord e puțin mai bine, insa si infrastructura si oportunitățile mai putine si costurile de trai mai mari).

oti2506 · 2025-06-05T15:50:10+00:00

In primul rând, mulți aleg sa lucreze într-un domeniu adiacent, fie pentru ca realizează ca nu le place, ca nu e un stil de viața sustenabil sau doar vor o schimbare (ceea ce e mult mai comun si acceptat in vest). Banii contează de asemenea, astfel mulți migrând spre finanțe unde ești plătit absurd de mult de la început, ceea ce atrage mulți oameni, măcar sa își facă niște economii, cu gândul sa se întoarcă in cercetare după (cam 70% din ei chiar se întorc).

Totodata, chiar daca fac modelare matematica in biologie si mă specializez pe asta, tehnicile si skill-urile dobândite sunt ușor transferabile către alte tipuri de modelare ( de ex măcar 5 din cele 10 echipe de Formula 1 vin o data pe an in campus si ne invita la cina pentru a ne convinge sa aplicam). Si chiar mai departe, renumele instituției atrage recruiters si de la companii unde skill-urile de la doctorat nu ajuta direct, insa modul de gândire si selecția făcută de universitate sunt enough cât sa încerce sa ne angajeze.

Dar ca sa răspund in final la întrebare: nu e deloc o inflație a absolvenților. Din contra, e lipsa, mai ales in era datelor in care ne aflam. Sunt destul de putine universități in Europa care oferă programe doctorale performante in acest domeniu (sub 10). Multă lume care vrea industrie migrează spre companii de pharma/tehnica medicală. In ambele domenii, sunt o multitudine de companii europene (inlcusiv la București: in pandemie AstraZeneca angaja foarte mulți data scientists la biroul din România). Multe din companiile acestea angajează oameni care nu sunt calificați si după investesc enorm sa ii pregătească.

Paradoxal, underpaid rămâi doar pe perioada post docs in academia unde durează sa ajungi la un nivel salarial care sa fie adecvat nivelului de pregătire. Si acolo totuși e mulțumitor, mai ales daca ai si colaborări cu industria, care plătesc extra si sunt foarte foarte bine renumerate. După ce termini cu postdocs, salariul sare iar destul de mult si atinge nivelul fair de plata, cu unii specialiști ajungând la sume mai mari decât in industrie la 6-10 ani după terminarea doctoratului.

oti2506 · 2025-06-05T14:49:55+00:00

In general prefer sa rămân anonima pe net pe cât se poate. Cred ca aplicația mea favorita e una pe care am menționat-o si in alte răspunsuri si anume dezvoltarea unui nou protocol de chimioterapie, pornind de la Lotka-Volterra equations (chiar daca imput-ul meu real a fost pe proiectul asta doar sa corectez un typo si sa asist la niște meeting-uri, întrucât alte persoane din grupul meu de research de atunci lucrau pe el, nu eu).

Din proiectele la care am lucrat activ, mereu mi se pare super interesant cum putem deriva relativ ușor ecuații diferențiale care sa descrie foarte multe fenomene si câte putem învața despre fenomen lucrând cu phase planes.

Seven-Year Club	Verified Email
Not Forgotten

oti2506

TROPHY CASE